DESPRE LIMFEDEMUL BRAŢULUI ÎN CANCERUL LA SÂN (2):ENZIMOTERAPIE Wobenzym

Am aflat despre acest medicament-supliment de pe Facebook şi înţeleg că face parte din grupa enzimelor sistemice, care pot ajuta stimulând potenţialul terapeutic al organismului, inclusiv în cazul limfedemului braţului urmare a mastectomiei cu excizie de ganglioni limfatici.Nu e o noutate, se foloseşte în Germania de vreo 40 de ani, dar eu nu ştiam despre el.Ştiţi că nu promovez medicamente şi nu dau indicaţii, dar vă împărtăşesc informaţii pe subiectele de interes în cancerul la sân.Numai medicii vă pot prescrie medicamentele despre care eu doar povestesc ce-am aflat!Asta pentru că, deşi bazat pe plante, acest medicament-supliment poate avea şi efecte adverse.Se mai foloseşte ca antiinflamator în artrite reumatoide şi osteoartrite, dar şi pentru susţinerea sistemului imunitar, a reducerii inflamaţiilor de orice fel..
Limfedemul primar sau secundar (indiferent de cauza) reprezinta manifestarea într-o anumită zonă de tulburari severe circulatorii ale limfei. Daca nu este un tratament precoce adecvat, aceasta poate duce la deteriorarea ireversibila a sistemului limfatic propriu cu complicatii ulterioare de tipul: inflamaţii recurente a pielii şi ţesutului subcutanat, fibroza, induraţie de tesut, etc. O conditie similara insa, mai putin diagnosticata, apare si atunci când sunt tulburări viscerale şi limfatice.
In prezent la nivel de studiu clinic este terapia cu enzime sistemice in limfedemul primar, dar dovezi pozitive de eficacitate excelenta a medicamentului Wobenzym în mod clar sunt in tratamentul limfedemului secundar. Limfedemul secundar poate apărea foarte curând după o intervenţie chirurgicală sau în timpul tratamentului cu radiaţii. Mecanismul bolii consta in reducerea treptata a capacităţii de transportare a limfei in zona afectata. Ca rezultat, apare limfostaza, care duce la daune endoteliale si a vaselor limfatice, creşterea permeabilităţii lor, incetinirea transportarii limfei si formarea de prize limfatice. Ca urmare apare edemul tesutului, inflamatia si aparitia de fibroblaste, in final creşterea celulelor tipice a inflamaţiei cronice. În cele din urmă, creşte numărul de fibre de colagen şi apare ţesutul fibros, scleroterapia. Toate aceste mecanisme potenţate reciproc duc la un cerc vicios al bolii. Rezultatul poate fi destul de grav, dezvoltarea lenta, in timp a limfedemului elefantiazic. Conceptele mai vechi a farmacoterapiei in limfedem au fost proiectate doar simptomatic (diuretice, venotonice).
În multe cazuri s-a încercat doar prevenirea sau tratamentul complicatiilor bolii cu antibiotice, antifungice etc. Mai târziu, un efort suplimentar a tinut de adaugarea in schema de tratament a terapiei cu imunomodulatoare. In prezent, tratamentul cu diuretice din păcate gresit nu mai este considerat de mulţi autori la fel de dăunător din punct de vedere macro in fiziopatologia limfedemului. În încercările de a influenţa esenţa reală a fiziopatologiei limfedemului secundar, iniţial medicii au incercat spre exemplu in limfedem proteoliza în ţesuturile cu proteine depuse, aplicarea prin injectare topică de enzime proteolitice sub forma de unguent sau folosind diverse aplicaţii, inclusiv ionoforeza, activatori a proteinazelor, care apar în organism cu îmbinare în mod natural.
O schimbare fundamentală în modul de abordare a terapiei limfedemului a adus terapia cu enzime sistemice, în special tratamentul de pregatire cu Wobenzym.
Efectul farmacologic intervine aproape asupra tuturor mecanismelor fiziopatologice, care declanşează şi menţin limfedemul. Acesta este capabil să ofere modalitatea de a stabiliza circulatia limfatica în zona afectată. În cazul în care pe deplin s-a dezvoltat limfedem de stadiul III si IV, medicamentele cu continut de enzime sunt în măsură să îmbunătăţească în mod semnificativ trofica tesutului deja indurat si sclerozat.
Care este relaţia dintre efectele farmacologice specifice proteinazelor si fiziopatologia limfedemului?
In special, efectul fibrinolitic a proteinazelor proteolitice duce la restabilirea permeabilităţii căilor limfatice, care apoi se spala de produsele de proteoliza a depozitelor extravazate de fibrină şi alte proteine.
Efectul antiedematos si protejarea de edem de catre rutozid; proteinazele imbunatatesc proprietăţile reologice ale sângelui şi limfei, îmbunătăţesc capacitatea de transportare a sistemului limfatic si imbunatatesc microcirculatia. Activarea macrofagelor prevede clearance-ul rapid a produselor de proteoliza. Activarea celulelor NK şi altor componente ale imunităţii celulare şi umorale au efect pozitiv semnificativ asupra proceselor inflamatorii cronice in tesutul indurat. Reducerea nivelului de TGF-β, eliminarea „rapid” α 2-macroglobulina, activate prin legarea cu proteinaze, reducand rapid in limfedem riscul de tesut deteriorat fibrotic.
Acest lucru recent a fost prezentat in rezultatul unui studiu clinic randomizat, placebo-controlat, dublu-orb in 2002-2003 (Wenning et Kasseroller), care a inrolat 88 pacienti cu limfedem după limfadenectomie axilara. Pacientii au utilizat Wobenzym (3×5 drj./zi) timp de 6,5 saptamani comparativ cu placebo. Modificările fibrotice au fost semnificativ reduse în grupul, care a utilizat medicamentul Wobenzym comparativ cu grupul placebo.
Efectul reologic (scăderea vâscozităţii sângelui, reducerea agregării plachetare, creşterea flexibilităţii eritrocitelor plasmei) asigura o mai bună congestie arterială şi facilitarea intoarcerii venoase. Administrarea concomitenta a preparatelor enzimatice cu antibiotice ofera concentraţii crescute de antibiotic în sânge şi ţesuturi, facilitând astfel vindecarea mult mai rapida in ţesuturile afectate de limfedem, infectiilor acute şi cronice.
Efectul analgezic al proteinazelor provocat atât în mod direct – de ruperea legaturilor de jos peptidice a mediatorilor de durere şi indirect – prin reducerea presiunii oncotice şi reducerea inflamatiei.
Tratamentul optim al limfedemului secundar ar trebui să fie de fapt prin prevenirea acestuia, administrand Wobenzym imediat dupa interventia chirurgicala.
Machaňová (1997) a utilizat Wobenzym pentru tratarea a 40 pacienţi cu limfedem. La 35 pacienti, cazuri prezentate în continuare la examinare a fost o umflătură dezvoltata în urma interventiei chirurgicale şi radioterapiei axilei. Din aceşti pacienţi – 19 cazuri s-a realizat normalizare si constatarea imbunatatirii partiale in 11 si 5 cazuri stare stabilizata, fara agravare. Doar 5 pacienti au prezentat progresia limfedemului, cauzat de cancer în ganglionii limfatici axilari şi in ţesuturile moi adiacente.
Bechyně Tomanová şi Bechyňova (1997) au testat un total de 232 pacienti dupa interventie chirurgicala a cancerului de sân. A fost comparat efectul terapiei fizice (drenaj limfatic manual şi bandaj special de presiune) atât singular cat şi, de asemenea, în combinaţie cu Wobenzym în prevenirea şi tratamentul limfedemului. Tratamentul a fost iniţiat „Preventiv” în prima lună după intervenţia chirurgicală pentru un grup de 144 pacienti. Grupul de pacienti, care a combinat terapia fizica cu utilizarea medicamentului Wobenzym, limfedemul a apărut după primul an de tratament la 6,25% pacienţi, după al doilea an de tratament la 18,2%. Grupul de pacienti, tratat numai cu terapie fizică, limfedemul a apărut după primul an de tratament la 28,8% pacienţi, după al doilea an de tratament la 36,3%. Alte 88 femei cu limfedem dovedit au fost împărţite în două subgrupe terapeutice similare. A fost aplicata o combinatie de terapie fizica cu Wobenzym cu acumularea de rezultate dupa un an si doi ani; interval de cazuri existente semnificativ mai puţine de agravare a limfedemului.
Wald şi Prausová Adamek (2000) a testat 120 pacienţi cu limfedem. Cele mai multe cazuri (80%) – au fost de tratament complex a pacientilor cu cancer de san. Restul de pacienti cu limfadenectomie pelvină sau radioterapie pentru tumorile inoperabile au fost dupa interventii chirurgicale ginecologice. Autorii rezuma din experienţa lor, ca in tratamentul limfedemului este necesara o abordare multidisciplinară de tratament comprensiv, medicamentul Wobenzym trebuie utilizat în doza: 2×3 drj./zi, fiind considerata cea mai mică doză eficace de Wobenzym in tratamentul pe termen lung. Terapia in limfedemul secundar netratat peste două şi mai multe luni, initierea trebuie facuta de la 2×10 drj./zi. După atingerea unei îmbunătăţiri (cea mai mare parte a edemului-moale), continuarea terapiei fizice cu doza de întreţinere: 2×3-5 drj./zi Wobenzym în funcţie de răspunsul individual al fiecărui pacient. Formele latente de limfedem confirmate de limfoscintografe, utilizarea dozei: 2×7 drj./zi Wobenzym timp de 3-6 luni. După normalizarea rezultatelor conform scintografiei, tratamentul se intrerupe, insa pacientul ramane sub urmarire in continuare.
Aceiasi autori au studiat farmacoprofilaxia limfedemului secundar cu preparate enzimatice în perioada 1998 – 1999 intr-un studiu clinic pe 60 pacienti, supusi interventiei chirurgicale de carcinom a glandei mamare. Toţi pacienţii aveau stadiul clinic I-II de cancer. Pacienţii fie au suferit mastectomie radicala sau interventii chirurgicale conservatoare, însoţite întotdeauna de exenteratie axilara. Enzime sistemice au fost utilizate timp de 28 zile de la prima zi dupa operatie. Pacientii au fost monitorizati periodic de catre chirurg, de asemenea si de medic oncolog. Accentul in investigatie s-a pus pe istorie (dureri, oboseală, senzaţie de tensiune în picior), examenul clinic şi compararea cu nivelul membrelor contralateral. În cazul istoriei cu rezultat pozitiv sau negativ, întotdeauna rezultatul clinic era stabilit numai dupa lymfoscintografie pentru detectarea stadiului latent de limfedem. Din cele 60 femei din studiu clinic numai 3 (5%) au susţinut, clinic manifestare de limfedem, 4 (6,7%) pacienţi au avut limfedem tranzitoriu, care a disparut complet dupa terapie. Rezultatele de mai sus indică faptul, că administrarea postoperatoriu, profilactic de enzime sistemice au redus manifestările clinice ale limfedemului cu mai mult de 50%, comparativ cu grupul de control, la fel şi datele din literatura de specialitate indică faptul, că incidenţa de limfedem este in 15-35% cazuri.
Plum (1999) intr-un alt studiu clinic, timp de 9 luni, 10 pacienti diagnosticati cu limfedem secundar a membrului superior (durata medie a fost de 3,4 ± 1,95 ani) au fost tratati cu enzime sistemice dupa mastectomie radicala cu exenteratie de axila şi chimioterapie. Durata totală a tratamentului a fost de 12 săptămâni, medicamentul Wobenzym fiind utilizat primele 4 săptămâni: 3×7 drj./zi, apoi timp de 8 săptămâni, doza zilnica: 3×5 drj. Wobenzym. In timpul inspecţiilor efectuate s-a măsurat volumul ambelor membre superioare la intervale de 4 luni, alte masuratori au fost efectuate la intervale de 6 luni. Monitorizarea a demonstrat, ca tratamentul cu enzime sistemice are efect pozitiv in edemul limfatic a membrelor superioare. Utilizarea medicamentului Wobenzym la femei a redus treptat volumul edemului (p <0,02). Măsurarea volumului la pacienţi a limfedemului la nivelul membrelor dupa tratament la un interval de sase luni a fost depistata din nou creserea edemului. Evaluarea subiectivă de dificultate (scara 0-5) a fost de a atenua disconfortul funcţional (p <0,01) şi diminuarea sentimentului de greutate (p <0,02) la nivelul membrelor edematoase. Aceste modificări au fost semnificative statistic (asociat t-test). Autorul a evaluat tratamentul cu Wobenzym in limfedemul secundar la nivelul membrului superior ca bun şi eficient după mastectomie.
Ar trebui subliniat, totuşi, ca pentru a asigura stabilizarea stării edematoase, terapia cu enzime sistemice trebuie să fie pe termen lung.
(Džupina, Morvay, Džupinová, 2000) in studiile clinice efectuate au testat efectul tratamentului complex cu Wobenzym la pacientii cu limfedem primar a membrelor inferioare. Pacientii au fost separati in 2 grupe: grupul I format din 12 femei cu limfedem primar a extremitatii inferioare şi grupul II a inclus 20 femei cu limfedem secundar la picioare. Diagnosticul de limfedem a fost determinat prin examen clinic, ecografie duplex, incizie cu radionuclizi, eventual CT şi RMN. CDT include drenaj limfatic manual, terapia de compresie, instrumente pneumatice, bandajarea cu bandaje elastice şi gimnastica speciala, inclusiv aquaterapie. Dupa 4 saptamani, pacienţii au fost împărţiţi aleator CDT în două parţi; subgrupele de pacienţi IA şi II A au continuat tratamentul numai CDT. IB subgrupa a fost de pregătire, de asemenea subgrupa IIB a utilizat Wobenzym 3×3 drj./zi. In timpul examinarii au fost evaluate plangerile subiective a pacientilor, folosind un chestionar standardizat, parametrii obiectivi au fost masurati: fracţiunile de volum ale membrelor şi a fluxului venos centripet. De asemenea au fost monitorizate nivelurile serice ale enzimelor hepatice, creatininei şi de minerale. În grupurile cu tratament complex cu adaugare de Wobenzym a fost o imbunatatire semnificativa statistic a tuturor obiectivelor măsurate şi parametrilor subiectivi, comparativ cu grupurile de pacienti tratati numai cu CDT. In cazul în care unii parametri (de volum a membrelor) chiar şi continuarea tratamentului de şase săptămâni CDT au rămas staţionare sau ameliorarea nu a fost semnificativă. Comparatia rezultatelor de semnificaţie statistică după 6 săptămâni de tratament combinat cu CDT si Wobenzym faţă de rezultatele controlului precedent după 4 săptămâni de tratament în sine cu CDT: plângeri subiective IB p <0.0004, IIB p <0.0002, volumul de la nivelul membrelor IB p <0,005, IIB p <0,003, flux centripet IB p <0,005 si IIB p <0,003. În acord cu datele din literatura de specialitate la pacienţii cu limfedem secundar au fost cele mai bune rezultate terapeutice decât la pacienţii cu limfedem primar. Cu toate acestea şi în limfedemul primar, terapia cu enzime sistemice a dat rezultate vizibile pozitive, semnificative statistic.
(Machaňová, Cvejnová, 2000) au studiat efectul tratamentului cu enzime sistemice pe 9 pacienti cu limfedem al membrelor inferioare, insotit de diferite procese de cancer. Toţi pacienţii au prezentat limfedem asociat cu recurenta tumorii. Pacientii din grup prezentau următoarele procese: dublu limfogranulom de tip malign, limfom malign – pacientii au avut diverse combinaţii de noduli in partea iliaca şi inghinală. Două paciente cu uterul afectat (carcinom de col uterin, carcinom endometrial. Un pacient a fost cu cancer rectal cu implicarea ganglionilor limfatici pelvini, 3 pacienţi cu cancer de prostata, 5 pacienţi din acest studiu au fost de vârstă apta de muncă. La pacienti, timpul până la debutul limfedemului a variat; la un pacient limfedemul s-a dezvoltat in timp la 2,5 ani de la iradiere. La 3 pacienţi limfedemul a fost unilateral, la alti 4 pacienţi limfedemul a fost însoţit de complicaţii inflamatorii – de 2 ori erizipel recurent, 1- infectii recurente ale tractului urinar, 2 ori complicatii profunde a sistemului venos al membrelor inferioare. Toţi pacienţii au avut proceduri fizioterapeutice (drenaj limfatic manual, bandaje, pregătiri speciale) şi utilizare Wobenzym in doza: 3×5 drj./zi. La 6 pacienţi cu tratament iniţiat imediat după manifestarea limfedemului a fost cel mai bun rezultat: dispariţia completă a limfedemului. Pacienţii cu erizipel recurent şi tromboflebită – a disparut complet si s-a redus în mod semnificativ rata de recurenţă de infectii ale tractului urinar. Este menţinuta starea satisfăcătoare de limfedem, dar necesare sunt procedurile fizioterapeutice si utilizarea curelor repetate cu Wobenzym de obicei, de 2 ori pe an: 200-800 drajeuri. Regresie mai mare a fost la un singur pacient cu limfedem de lungă durată după tratamentul pentru cancer de prostata. Pentru calitatea vieţii pacienţilor cu cancer, care au supravieţuit este important respectarea tratamentului complex pentru stăpânirea limfedemului.
Intr-un studiu randomizat prospectiv, studiu clinic deschis Mayo C. (2001) a avut drept scop, compararea eficacitatii si tolerabilitatii Wobenzym cu diclofenac la pacienţii supuşi limfadenectomiei.
Studiul a inclus 58 pacienţi cu limfadenectomie axilara sau inghinala, dintre care 29 au fost tratati cu medicamentul Wobenzym in doza: 3×5 drj./zi. Au fost administrate medicamente controlate din primele zile preoperator la 14 zile dupa operatie.
Eficacitatea generală şi tolerabilitatea au fost raportate semnificativ mai mult în favoarea medicamentului Wobenzym. A fost semnificativ mai mare efectul analgezic din a 7-a zi si incidenta complicatiilor postoperatorii (fistule limfatice, infectii etc.) toate in favoarea medicamentului Wobenzym. În ceea ce priveşte parametrii de laborator au fost echivalenti (monitorizarea hemoleucogramei, rata de sedimentare) conform evaluarii.

Anunțuri