VINDECĂTORUL SUFLETELOR BOLNAVE DE CANCER

     Ce faci cu mintea ta atunci când se îmbolnăveşte de cancer? Mintea care-ţi spune că nu eşti bine, chiar dacă analizele spun altceva.Mintea dopată cu ideea că se moare de cancer, implacabil, că nu poţi face nimic, pentru că alţi bolnavi nu au reuşit să se vindece şi au pierdut lupta.Ştiu că sună ireal, mai ales când eşti speriat de ceea ce ţi se întâmplă, dar fiecare bolnav e unic şi nu există boală, ci bolnavi, fiecare cu puterea şi voinţa lui de a trăi, fiecare cu organismul lui care reacţionează diferit de al celorlalţi la aceeaşi problemă.Şi apoi, la ce te ajută să crezi că gata, s-a sfârşit cu viaţa ta? Nu e mai bine să lupţi până la capăt, indiferent unde e acel capăt?E o luptă însăşi viaţa!

  Cel mai bun tratament pentru sufletul bolnav de cancer este familia, dar dacă nu ai o familie devotată care să-ţi dea curaj, atunci să stai pe aproape de copii şi de animale, caută-i pe la prieteni, rude, în parc şi în călătorii sau măcar în cărţi, în filme cît mai luminoase, mai vesele şi ….chiar pe Internet.Dacă nu ai un copil, un pisoi sau un căţel care să te facă să uiţi de tine şi să te alinte sau să ceară joacă, fă-ţi o colecţie de clipuri şi poze amuzante, drăgălaşe, pe care să o priveşti când ai nevoie.Admiră flori, picturi, case , interioare, grădini.Iubeşte răsăritul şi apusul deopotrivă.Găteşte şi inventează ceva nou pentru bucuria celor din jur.Nu poţi pleca nicăieri? Adu pe monitor oraşele lumii în care ţi-ar plăcea să fii, imaginează-te acolo, pune o poză cu tine într-un PowerPoint cu Londra, sau cu Parisul, sau cu Taj Mahal.Poate că n-ai avut timp până acum, dar acum chiar ai, admiră pozele prietenilor de pe Facebook, locurile exotice din ţări străine, învaţă o limbă străină fără profesor.Desenează sau cântă măcar în baie.Ascultă Mozart.Scrie despre ce simţi şi despre lucrurile frumoase din viaţa ta.Alege să nu fii dărâmată, să nu fii tristă, alege să ai credinţă şi speranţă.

 blog your dreams

Nu zapa continuu după nenorocirile de la tv sau după informaţii despre cancer.Bucură-te măcar puţin în fiecare zi.La naiba, eşti încă vie, nu te înmormânta deja!Trăieşte!

     Iar dacă, până la urmă, nu poţi să duci singură povara şi simţi că te scufunzi, atunci caută acel specialist care te poate ajuta, deşi acum nu ştii sau nu crezi acest lucru.Uite exemplul de mai jos, al unei femei care a ales psihoterapia cu un specialist.Din păcate unul dintre puţinii specialişti din spitalele noastre, dar ea l-a găsit.

„La puţin timp după ce a născut, Maria a fost diagnosticată cu o boală teribilă: cancer la sân. A început atunci un şir lung şi dureros de şedinţe de chimioterapie. Deşi medicaţia îşi făcea efectul, depresia în care intrase în urma bolii se adâncea în fiecare zi.

Pacientă: La sfârşit, după atâta chimioterapie, corpul meu începea să se vindece, se pregătea de operaţie, dar mi se îmbolnăvea sufletul şi mintea.

Salvarea, spune ea, a venit de la psihologul spitalului în care era internată.

Pacientă: Corpul mi-a fost salvat de echipa de medici şi sufletul mi-a fost salvat de psiholog. Pentru că atunci dumneaei mi-a dat putere să merg mai departe, să îmi vindec cicatricile din trecut şi să pornesc pe un alt drum, altfel decât fusesem în starea aceea bolnavă, dar totul prin credinţă şi rugăciune.

Rodica Tănase lucrează în cadrul Institutului Oncologic Fundeni de 20 de ani, iar de 7 ani este unul dintre cei doi psihologi care au grijă zilnic de pacienţii internaţi aici.

Rodica Tănase, psiholog clinician IOB: Uneori sunt într-o alertă, pentru că încerc să fac faţă şi încerc să respect cât se poate programările pe care le am în ziua respectivă, cu toate că nu reuşesc să fac acest lucru de fiecare dată.

Pacientă: Nu ştiu cum face faţă. Azi o întâlnesc şi e tot aşa între saloane sau folosind scările, pentru că liftul este mereu plin de pacienţi! O apreciez că face faţă şi o apreciez că ştie să salveze suflete!

Rodica Tănase, psiholog: Susţinerea psihologică a pacientului este importantă în toate etapele derulării tratamentelor, în toate etapele confruntării cu boala deoarece pot exista anumite blocaje emoţionale, însă cu cât acestea sunt îndepărtate mai repede, cu atât este mai bine pentru pacient.

Cu blândeţe şi răbdare, psihologul Rodica Tănase îşi ascultă fiecare pacient. Apoi îl ajută să găsească puterea de a înţelege boala şi de a lupta cu ea.

Rodica Tănase: Dacă pacienţii se confruntă cu un dezechilibru emoţional, atunci punându-le întrebarea vă rog să îmi spuneţi, unde vă doare şi arătaţi-mi concret care este suferinţa dumneavoastră, atunci ei îmi spun: „Eu nu mă confrunt cu o suferinţă fizică, dar am o altă suferință, pe care o simt în suflet”. Încerc să îi ajut pe pacienţi să facă deosebirea între suferinţa reală şi suferinţa concretă şi suferinţa pe care o pot simţi din punct de vedere emoţional şi psihologic.

Pacientă: Pe mine a reuşit să mă mobilizeze şi să mă facă să lupt cu boala. Să mă ridice de unde am picat şi să pot să văd altfel noul început. Eu pot să spun că m-am născut a două oară în momentul în care ai o mastectomie sau orice bolnav de cancer care supraviețuiește sau duce boală cum poate, vede lumea altfel.

Maria a fost norocoasă că a avut susţinerea unui terapeut. La nivel naţional sunt însă doar 30 de psihologi care lucrează în secţiile de oncologie, în timp ce numărul bolnavilor depăşeşte jumătate de milion.

Prof. dr. Florin Bădulescu, co-preşedinte Societatea Naţională de Oncologie Medicală din România: Din 2002-2003, sub ministrul de atunci, am făcut recomandările către toate centrele oncologice să aibă angajat psiholog pregătit în domeniu. Şi spitalul ăsta a ţinut cont de acea recomandare, are psiholog, dar e unul singur. Şi de multe ori nu mai are timp exact de bolnavii oncologici.

Pacientă: Cred că în primul rând în bolile de cancer se îmbolnăveşte mintea. Dacă am avea atâţia psihologi cât ar fi nevoie eu cred că toată lumea s-ar vindeca de cancer. Corpul nostru cred că ar putea să se mobilizeze şi să lupte mult mai mult.

Mulţi pacienţi pierd însă lupta cu boala, iar una dintre cauze este lipsa de specialişti.

Prof. dr. Florin Bădulescu: Înnebunesc că ţip eu la bolnav să vină la tratament, îl rog să trăiască, îl rog să trăiască! Îl rog să îl tratez ca în standardele de afară, iar el, psihic nu are fortă de a-şi dori viaţa.”

SURSA:http://www.digi24.ro

Anunțuri