ANIVERSARE DE 5 ANI

Be-Happy-desktop-wallpaper

M-am tot gândit dacă să scriu despre asta sau nu…pe urmă am decis că DA, merită să sărbătoresc!

AM ÎMPLINIT 5 ANI DE LA DIAGNOSTICAREA CANCERULUI MEU LA SÂN.

AM IEŞIT DIN STATISTICILE ALEA CARE SE REFERĂ LA CEI 5 ANI ŞI RATA DE SUPRAVIEŢUIRE!

Nu vreau să exagerez…cei care ştiu câte ceva despre cancerul la sân sunt la fel de conştienţi ca şi mine că e o boală pe care o duci toată viaţa şi că, deşi trec anii şi toată lumea spune că de acum eşti bine, ţie nu-ţi pleacă din minte riscurile cu care trăieşti.

Şi totuşi…sunt 5 ani de când am trecut cu pas greu pe muchia dintre viaţă şi moarte, pentru că …se putea întâmpla orice!Am scăpat… până una alta!

Trebuie să mulţumesc pentru asta dlui.Profesor Alexandru Blidaru şi echipei sale de la Institutul Oncologic Bucureşti (Fundeni), medicilor care m-au tratat, cărora le doresc multă sănătate, viaţă lungă şi mult spor în salvarea vieţilor celor care le trec prin mână.Fac asta cu mult drag şi o recunoştinţă veşnică şi enormă!

Vreau să mulţumesc familiei mele care mi-a fost alături la fiecare pas şi să ştie că toţi sunt pe primul loc în inima mea, indiferent de ordinea în care-i pun aici.Mamei mele: pentru că, bolnavă şi ea de cancer la sân în acelaşi timp, a avut puterea să dispere în tăcere şi să mă încurajeze, fără să-şi arate suferinţa.Copilei mele: pentru că mâna ei pe obrazul meu a fost cel mai puternic medicament dintre toate şi iubirea ei, cuvintele ei, venirea ei cu flori la spital mi-au luminat viaţa şi mi-au dat puterea necesară să lupt.Soţului meu: pentru că a luat un cârd de amenzi pentru viteză alergând spre Bucureşti şi înapoi acasă, stând livid la capul patului meu la Terapie intensivă, în pragul leşinului…că nu suportă spitalele.Tatălui meu care a făcut tot felul de boli de piele pe fond de stres, împărţit între mine şi mama.Surorii mele şi soţului ei, danezul care a făcut cunoştinţă cu România începând cu spitalele şi care nu m-a lăsat niciodată să înţeleg în ce hal arătam în capotul ăla de care atârna o chestie plină cu limfă.Sora mea..draga de ea…suferind de departe, fără să poată să fie alinată de cei dragi…Familia soţului meu care a sunat zilnic, m-a încurajat şi a sperat clipă de clipă că va fi bine.Prietenii mei pe care i-am pus la colţ pentru că nu ştiam cum vor reacţiona şi nu vroiam să-i încurajez eu, dar care au găsit cuvintele necesare, deşi ştiu ce greu e să spui ceva sau să taci în astfel de situaţii.Colegii mei de serviciu, care au muncit şi pentru mine timp de un an şi jumătate, fără să mă supere cu problemele rămase nerezolvate.Şi toţi ceilalţi, datorită cărora nu a trebuit să dau prea multe explicaţii, care m-au ajutat fiecare în felul lui, în orice moment dintre cele grele.

Nu am suficiente cuvinte prin care să spun tot şi să explic ce mult contează să-i ai în preajmă atunci când ai nevoie.Să nu fii singură!!Aceasta cred că a fost cheia…Asta vă doresc tuturor…din multa mea experienţă… să nu treceţi singuri prin aşa ceva!

Am mai aflat un lucru important în aceşti 5 ani…ceva despre care ştiam şi înainte, dar nu cu aşa mare intensitate:

EXISTĂ DUMNEZEU!

şi EL te ţine în palma sa şi te ocroteşte atunci când crezi cu adevărat şi-I ceri ajutorul.

LUI nu-I mulţumesc, pentru că nu asta aşteaptă de la mine…încerc însă să ajut cât pot alţi oameni, să fiu mai aproape de cei care au nevoie, să fiu puţin mai bună şi să înţeleg în fiecare zi că toate astea au un scop şi eu am o şansă acum să împlinesc cumva acest scop despre care încă nu ştiu tot, dar ..pas cu pas…aflu mereu mai multe.

SĂRBĂTORESC ŞI 5 ANI DE BLOG, AICI PE WORDPRESS!!!

Aşa că vă mulţumesc tuturor  celor care aţi trecut pe aici, interesaţi de gândurile mele şi tot ce am adunat aici despre cancerul la sân, în speranţa că-i poate ajuta şi pe alţii.Pentru mine, mica noastră comunitate înseamnă enorm şi m-a ajutat şi asta nespus de mult.

Dacă şi eu am ajutat vreun pic…astăzi sunt FERICITĂ!