DE DOLIUL NAŢIONAL…

Cred că zilele declarate ca fiind de doliu naţional nu-mi fac bine deloc…şi nici blogului meu!Pentru că mă fac să gândesc tot felul de chestii legate de ultimul drum şi uite că am postat deja două astfel de ..să le zicem: articole.Tot ce citesc azi are legătură cu subiectul.

7

   Mă întreb, cu toată compasiunea pentru victimele şi familiile celor care suferă în urma accidentului din Muntenegru, câţi oameni trebuie să moară de cancer (18 x indice de cât?) până la declararea unei zile a bolnavilor de cancer.Nu vreau (încă)

*o zi de odihnă

*iluminări rozalii de monumente,

                                                                         * discursuri sforăitoare,

                                                                       *baluri de seară cu bogaţii ţării  

*campanii plângăcioase la tv.

Vreau o zi pe an în care Parlamentul să aibă obligaţia de a discuta proiecte de legi în favoarea acestor bolnavi, Guvernul să fie obligat să discute în şedinţă extraordinară situaţia reală a bolnavilor şi rezolvarea problemelor acestora, cu cazuri concrete de:

*rezolvări spectaculoase de aprovizionări cu medicamentele de ultimă generaţie şi toate tratamentele necesare,

*noi specialişti ,bine motivaţi material şi uman, implicaţi în acest sector,

*asigurarea consilierii psihologice necesare bolnavilor şi familiilor acestora

*asigurarea consilierii pe nutriţie specifică cancerului de diverse tipuri

*asigurarea medicamentaţiei şi analizelor 100% gratuite pentru bolnavii de cancer, până la orice tip de investigaţii (dar gratuitate reală şi prioritate în sistemul medical), precum şi a protezelor necesare ca urmare a bolii, inclusiv a unui control gratuit , periodic, la 3 luni, 6 luni, un an, cum te cheamă oncologii …

*pregătirea cu prioritate a specialiştilor în radioterapie pentru fiecare regiune, judeţ, astfel încât să nu mai fie nevoie ca bolnavul de cancer să stea cu lunile la Bucureşti, Cluj…asigurarea în fiecare spital a unui sector pentru chimioterapie adresat bolnavilor din ambulatoriu, ca să nu mai fii nevoit prin oraşele mici să cauţi singur asistentul care ştie să facă astfel de tratamente şi să-l plăteşti din propriul buzunar,

*fonduri suplimentare alocate pentru cercetare în domeniul cancerului,

*fonduri substanţiale pentru construirea unor aşezăminte pentru tratarea bolnavilor de cancer (preferabil nu în mijlocul Bucureştiului, cu ciorile în pom deasupra capului!!! ci în zone verzi, liniştite, unde nu eşti la un loc cu Policinica spitalului şi nu te întâlneşti pe hol sau pe la uşile doctorilor, tu în pijamale, cu alţii în cojoace ) dotate cu toate facilităţile necesare şi de ultimă oră,

*asigurarea de aşezăminte dotate special pentru bolnavii în fază terminală, pentru a uşura povara familiilor acestora şi a le asigura confortul fizic şi psihic,precum şi tratamentul împotriva durerii, în mod profesionist şi calificat, păstrându-le şi ocrotindu-le demnitatea şi intimitatea până la final.  

Uite că odată cu drapelul şi cu doliul naţional , care m-au cam stârnit în mod neplăcut (îmi pare sincer rău, dar asta simt! că ne ocupăm , ca de obicei, mai mult de morţi decât de vii!!), vreau să pun în contrast preocupările legate de boală şi moarte ale naţiunilor.

LA „EI”, adică acolo unde toţi ne-am dori să fim măcar o dată pe an!

„Toate cele 8.500 de cabinete medicale din Marea Britanie vor trebui să folosească o cartă de şapte promisiuni pentru ca bolnavii în fază terminală să beneficieze de cea mai bună îngrijire, scrie dailymail.co.uk.

Cele şapte promisiuni sunt gândite în aşa fel încât Serviciul Medical Naţional din Marea Britanie să facă ultimele zile din viaţa pacienţilor cât mai confortabile. Medicii de familie vor promite să păstreze independenţa, demnitatea şi simţul de control personal al pacienţilor.

Pacienţii foarte bolnavi vor trebui să comunice medicilor, de preferat în scris, dacă vor să fie resuscitaţi şi cum vor să fie trataţi în ultimele zile de viaţă. Informaţiile vor fi stocate în baza centrală de date a Serviciului Medical Naţional şi vor putea fi folosite dacă pacientul ajunge la Urgenţe.

Însă opozanţii eutanasierii au avertizat deja că unii medici ar putea folosi datele pentru a ajuta oamenii să moară, deoarece ar oferi putere legală unei persoane care nu mai doreşte să fie menţinută în viaţă.

Promisiunile medicilor:

  • să asculte dorinţele pacienţilor despre ultima perioadă a vieţii, inclusiv pentru ultimele zile şi ore, să răspundă la orice întrebări ar putea avea şi să furnizeze informaţiile pe care pacienţii le doresc
  • să ajute pacienţii să gândească în avans pentru a identifica alegerile pe care le vor avea de făcut, să ofere asistenţă în luarea deciziilor şi să facă tot posibilul pentru ca dorinţele pacienţilor să fie îndeplinite de către toţi cei care oferă îngrijire
  • să asigure comunicarea scrisă a nevoilor şi dorinţelor pacienţilor
  • să vorbească cu pacienţii şi cu persoanele apropiate acestora despre viitoarele nevoi, pentru ca toţi să înţeleagă şi să fie pregătiţi pentru orice s-ar întâmpla
  • să facă tot posibilul ca ultimele zile ale pacienţilor să fie cât mai confortabile, iar aceştia primesc toată îngrijirea fizică şi emoţională de care au nevoie
    • să facă tot posibilul pentru a păstra independenţa, demnitatea şi simţul de control personal al pacienţilor pe parcursul bolii
    • să sprijine persoanele apropiate pacienţilor, atât în perioada în care bolnavii îşi trăiesc ultimele zile, cât şi după moartea acestora”

    LA „NOI”, unde nu pot înţelege şi pace cum de se întâmplă astfel de lucruri halucinante..

„O femeie în vârstă de 41 de ani a fost adusă, duminică (26 mai 2013), cu ambulanţa, de la Constanţa la Spitalul de Urgenţă din Craiova, pentru a fi tratată de medicul Florinel Bădulescu, şef al Clinicii de Oncologie.

Starea femeii s-a înrăutăţit însă, astfel că medicii au anunţat familia că nu se mai poate face nimic pentru a o salva. În aceste condiţii, familia a cerut ca pacienta să fie externată pentru a-şi petrece ultimele zile acasă. „Se pare că este o recidivă de la o operaţie din 2007. Era ultima noastră şansă la Craiova, domnul profesor era ultimul care ne putea ajuta…trebuia încercat”, a spus Viorica Bercea, sora pacientei.

Familia pacientei a solicitat o salvare de la Serviciul de Ambulanţă Dolj pentru a o transporta pe femeie la Constanţa, în condiţiile în care aceasta are nevoie de perfuzii, însă i s-a refuzat acest lucru, fiind invocată legea. Reprezentanţii Serviciului de Ambulanţă Dolj spun că, potrivit legii, nicio ambulanţă nu transportă pacienţii acasă, la externare, acest lucru fiind posibil doar în cazul unui transfer către un spital de grad superior.

„Pacienta nu era un caz de urgenţă. Legea nu ne permite ca noi să o transportăm acasă. Şi chiar dacă o duceam la spitalul din Constanţa riscam să nu fie primită la urgenţă şi băteam 500 de kilometri degeaba până acolo”, a spus Iulia Stănculescu, directorul medical al Serviciului de Ambulanţă Dolj.

În cele din urmă, şeful Clinicii de Oncologie Craiova, Florinel Bădulescu, a găsit o ambulanţă de la o firmă privată, care, contra sumei de 1.500 de lei, o va transporta pe femeie acasă.

Medicul spune însă că este „inuman” ca o lege să interzică ambulanţelor de stat să transporte bolnavii de cancer în fază terminală de la spital acasă.

„Am apelat la o ambulanţă privată, care nu este înregistrată la Casa de Asigurări, deci nu putem primi decont pentru a o putea transporta pe femeia de 41 de ani la Constanţa. Mi-au promis că dacă plătim transferul, ei îl fac. Ne-au redus de la 2.000 de lei la 1.500 de lei. Dar familia nu are bani, aşa că ei vor plăti 500 de lei şi eu 1.000 de lei, pentru că nu pot să mă încarc pe conştiinţă cu un om mort, în contextual actualei legislaţii româneşti. Nu vreau aceşti bani înapoi, dar este inuman ca o lege să interzică salvărilor de la stat să ducă bolnavii de cancer nedeplasabili la domiciliul lor. Ce ne-a rămas doctorilor oncologi? Să refuzăm din start cazurile grave!”, a declarat Florinel Bădulescu.

Şeful Clinicii de Oncologie mai spune că este cel de-al doilea caz de acest fel cu care se confruntă de la începutul anului. În urmă cu două luni, un pacient din Ardeal a fost transportat acasă cu maşina rudelor, acestea fiind instruite de medici cum să îl îngrijească pe drum, întrucât bărbatul avea nevoie de perfuzii.

Secretarul de Stat în Ministerul Sănătății Raed Arafat susține că nu există vreo lege care să interzică transportul la domiciliu a unui bolnav de cancer care nu mai poate fi salvat. „Ambulanța nu este ambulanța unui județ, farte parte dintr-un sistem național, nu există lege care să inerzică deplasarea unui bolav. Este o datorie a lor. Faptul că au refuzat este doar o decizie personală a lor și vom lua măsuri dure împotriva lor”, a spus Raed Arafat la Realitatea  TV. ”

Citeste mai mult din articolele citate pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net