DESPRE MÂNCARE, TRATAMENTE ŞI CANCER LA SÂN (6):TERAPIA NATURISTĂ ING.FĂNICĂ VOINEA ENE


 mancarechina-vegetable-stand-in-wet-market

Prevenirea cancerului. Paşi de urmat pentru a evita apariţia neoplaziilor

Ing. Fănică Voinea Ene,

preşedintele Fundaţiei “Terapia Naturistă”, din Vălenii de Munte

                                                                 Vindecare-cancer.afacerea mea.ro

“Prevenirea bolilor, sau “screning”-ul acestora, cum i se mai spune, este o practică de stat în multe ţări, dar ea trebuie să fie şi o… politică personală a fiecăruia dintre noi. Nu întîmplător se spune: “Cine nu se păzeşte pe sine, nu va fi păzit de alţii”. În privinţa cancerului, întrebarea principală care se pune este: poate fi prevenit sau nu cancerul!? Cercetătorii Fundaţiei «Terapia Naturistă», din Vălenii de Munte, spun că la peste 30 la sută dintre cazuri, cancerul poate fi prevenit! Cum? Prin evitarea, pe cît este posibil, a agenţilor cancerigeni.

Să luăm de pildă cazul fumătorilor, la care procentajul îmbolnăvirilor de cancer pulmonar este de 21 de ori mai mare decît la nefumători. Se estimează că, în lume, există circa 6 milioane de fumători şi circa 0,3 milioane de nefumători bolnavi de cancer pulmonar. Dacă fumătorii ar fi nefumători, rata îmbolnăvirii lor de cancer pulmonar ar fi egală cu cea a nefumătorilor, deci de aproximativ 2 la sută din totalul bolnavilor de cancer pulmonar, adică aproximativ 1,3 milioane. Ca atare, am avea cu 4,7 milioane mai puţini bolnavi de cancer pulmonar. Acelaşi raţionament poate fi făcut şi pentru cancerul de esofag, unde rata îmbolnăvirilor este de 17 ori mai mare la consumatorii de băuturi spirtoase. Cancerul de sîn, ovare, uter, prostată şi tiroidă este de 9 ori mai frecvent la cei cu dereglări ale glandelor endocrine aferente netratate la timp. Cancerul de colon este de 2 ori mai frecvent la supraponderali şi lista poate continua. Însumînd aceste procentaje, rezultă circa 30 la sută cazuri de cancere care pot fi prevenite” – ing. Fănică Voinea Ene, preşedintele Fundaţiei “Terapia Naturistă”, din Vălenii de Munte, jud. Prahova (tel.0244/283328 )

Principalii agenţi cancerigeni şi cum pot fi ei evitaţi

Aceşti agenţi cancerigeni cunoscuţi, cum au fost ei denumiţi de cei mai mulţi experţi, ocupă 80 la sută din totalul unui spaţiu virtual, potrivit estimărilor regretatului prof.dr. Ion Pleşca, de la Spitalul Fundeni. Restul de 20 la sută este rezervat agenţilor cancerigeni necunoscuţi, după evaluările aceluiaşi cunoscut oncolog. Ei rămîn o culpabilă pată neagră pentru ştiinţa contemporană, care a pătruns în tainele cosmosului, dar din păcate prea puţin în tainele microcosmosului uman.

Majoritatea specialiştilor consideră că potenţialul cel mai mare de risc îl prezintă agenţii endogeni. Împreună cu acelaşi reputat oncolog, am întocmit o statistică a contribuţiei acestor agenţi la apariţia neoplaziilor: dezechilibrele metabolice 10 la sută, deficitele imune 10 la sută, bătrîneţea 7 la sută, creşterea proporţiei de radicali liberi tot 7 la sută, bolile cronice 6 la sută şi predispoziţiile genetice 4 la sută – total 44 la sută.

Un loc important în etiologia bolii canceroase îl ocupă şi agenţii exogeni. Potrivit aprecierilor noastre, influenţa acestora este următoarea: alimentaţia cu produse care conţin nutrienţi cancerigeni 18 la sută, poluarea 6 la sută, unele substanţe chimice 4 la sută, fumatul 3 la sută, alcoolul 2 la sută, stresul 1 la sută, radiaţiile nocive 1 la sută, drogurile 0,5 la sută, unele medicamente chimice 0,4 la sută, unele substanţe naturale toxice 0,09 la sută şi energiile patologice 0,01 la sută – total 36 la sută. Să-i abordăm pe rînd.

Dezechilibrele metabolice

Stricto senso, în cadrul dezechilibrelor metabolice se înscriu diferitele perturbări ale reacţiilor succesive dintre substanţele intrate în organism şi cele secretate de organele şi sistemele corpului. Referitor la prima categorie, potrivit statisticilor noastre, peste 80 la sută din bolnavii de cancer suferă într-un fel sau altul de dereglări ale reacţiilor biochimice de asimilare şi descompunere a substanţelor necesare vieţii: degradarea alimentelor, sinteza aminoacizilor, procese de ardere celulară. Asemenea perturbări creează un teren favorabil pentru degenerarea celulară – mecanismul de bază al apariţiei cancerului.

Ce trebuie făcut pentru echilibrarea metabolismului?

În primul rînd, este necesar să rectificăm devierile legate de metabolism: diabet, hipercorticism, insuficienţă tiroidiană, hipertiroidie, obezitate. Ele trebuie corectate periodic, deoarece nu se pot vindeca niciodată definitiv. Un rol important îl are şi alimentaţia sănătoasă. O altă măsură este să ne impunem în permanenţă buna dispoziţie, seninătatea, gîndirea pozitivă, confortul psihic, stări care… bucură metabolismul. Supărările, tristeţea, nemulţumirile produc crampe intestinale, diminuarea unor secreţii digestive, tulburări hepatice şi biliare interesate direct în schimbul de substanţe cu mediul.

Alt factor incriminat este scăderea imunităţii. Ea duce Ia diminuarea reacţiilor de apărare împotriva anormalităţilor de orice fel, iar de aici pînă la cancer nu-i decît un pas. Fenomenul îşi are originea, în general, în focarele de infecţii (carii şi granuloame dentare, sinuzită, prostatite, metroanexite, nefrite, laringite, reumatism) netratate la timp sau incorect tratate, în intoxicaţiile cronice, în insuficienta oxigenare a ţesuturilor, precum şi în sedentarism.

Un rol important în stimularea imunităţii îl are alimentaţia bogată în nutrienţi imunitari. În acest scop, vom pune un accent deosebit pe alimentele care conţin: enzime – favorizează procesele imunitare în general (legume şi fructe crude); uleiuri vegetale grase – stimulează activitatea limfocitară (soia, alune, nuci, seminţe de in, de susan, de dovleac, etc); hematopoietice – stimulează producerea de sînge şi deci şi de celule imunitare (caise, piersici, struguri negri şi roşii, coacăze, afine, fructe de cătină albă, sfeclă roşie, varză roşie, vin roşu ş.a.).

Un rol esenţial îl au vitaminele: A – activează răspunsul imunitar şi producerea de anticorpi (ulei de peşte, peşte,ouă, lapte), carotenoizii denumiţi şi Provitamina A (morcov, pepene galben, dovleac, ardei gras galben, tomate galbene, caise, pirsici, mango, banane, varză, brocoli, conopidă, orz verde, pătrunjel verde, lăptucă), C – intensifică producerea de limfocite T (măceşe, coacăze negre, ardei gras roşu, ardei iute, roşii, brocoli, pătrunjel verde, urzici, stevie, spanac, lămîi, papaia, kiwi, rodii, afine, coacăze negre, vişine, varză), D – dinamizează fagocitoza (ulei de peşte, peşte oceanic gras, lapte, unt, ficat, ciuperci) şi Coenzima Q10 – stimulează activitatea efectorilor celulari şi umorali imunitari (ulei de soia, ulei de rapiţă, ulei de peşte, peşte oceanic gras, alune, nuci).

Nu trebuie neglijate mineralele: calciu sintetizat pe cale naturală – dinamizează enzimele care metamorfozează acizii graşi nesaturaţi în modulatori imunitari (coji de ouă, cochilii de crustacee marine, brînzeturi, lactate, verdeţuri). De ce calciu sintetizat pe cale naturală? Fiindcă este produs prin procese biologice, apropiate fiziologiei noastre şi deci acceptate de organism. Seleniu – contribuie la diminuarea proceselor inflamatorii, (peşte oceanic, alge marine, fructe de mare, ficat, grîu germinat, tărîţe de grîu, ceapă) şi zinc – impulsionează producţia de citokine (seminţe de dovleac şi de muştar, stridii, grîu încolţit, drojdie de bere, soia).

Vom avea grijă totodată să consumăm mai des organe animaliere imunitare (în special timus, măduvă hematogenă şi ganglioni limfatici) provenite mai ales de la omnivore – porc domestic, mistreţ, urs – deoarece fenomenul de tropism terapeutic este mai accentuat la indivizii din aceeaşi specie.

Alimentaţia săracă în calorii (energie) duce la îmbătrînire

Abordînd bătrîneţea, este de ajuns să reamintim că peste 70 la sută dintre bolnavii de cancer provin din rîndul persoanelor vîrstei a treia. Fără discuţie, bătrîneţea nu poate fi evitată. Însă ea poate fi întîrziată. Rolul principal îl are aici, după cum o atestă cercetări recente, alimentaţia săracă în calorii. Acelaşi rezultat îl are şi consumul mic de alimente, consideră cercetătorii francezi. Nu întîmplător se spune: “Cine mănîncă puţin, trăieşte mult”. În general, cheltuiala energetică determină viteza de îmbătrînire, concluzionează fondatorii teoriei preţului vieţii – una dintre multele doctrine despre procesul de îmbătrînire la care au aderat majoritatea gerontologilor. S-a demonstrat astfel, cu mijloace ştiinţifice de netăgăduit, că, cu cît consumăm mai multă energie, cu atît vom trăi mai puţin şi invers. La modul ironic se spune în acest sens că leneşii trăiesc mai mult. Dincolo de glumă însă este o remarcă perfect adevărată. Explicaţia acestor fenomene constă în faptul că uzura ţesuturilor este mai mică în cazul arderilor moderate.

Radicalii liberi uzează prematur ţesuturile organismului

Cît priveşte creşterea proporţiei radicalilor liberi (a oxidanţilor) peste limitele normale, considerăm că ea duce la uzura prematură a ţesuturilor organismului. Or, pe un asemenea teren, poate încolţi oricînd buruiana neoplasmelor. Pentru neutralizarea oxidanţilor, un factor important îl constituie evitarea agenţilor declanşatori ai procesului de producere a lor: alimentaţia oxidantă (grăsimile animaliere, alcoolul, cafeaua, aditivii alimentari toxici, prăjelile, nutrienţii contaminaţi cu substanţe nocive), poluanţii aerului, apei şi ai solului, radiaţiile (X, telurice, electromagnetice, ultraviolete şi de altă natură), fumatul, oboseala, stresul, bolile cronice.

Modalităţi de luptă contra radicalilor liberi

Cei mai importanţi adversari ai radicalilor liberi sînt, potrivit celor mai multe cercetări:
• enzimele (prezente mai ales în legumele şi fructele crude), superoxid dismutaza (SOD) şi glutation peroxidaza (GSH) fiind cele mai importante dintre ele;
• vitaminele C, E (ulei de soia, ulei de rapiţă, ulei de floarea soarelui, ulei de peşte, ulei de măsline, ulei de germeni de porumb, grîu încolţit, soia, peşte, alune, nuci), carorotenoizi (Provitamina A), Coenzima Q10;
• mineralele seleniu, zinc, cupru (fasole şi mazăre uscate, tărîţe de grîu şi porumb, grîu integral, alge marine, fructe de mare, peşte oceanic), magneziu (cereale integrale, grîu încolţit, argilă, drojdie de bere, legume verzi, migdale, ridichi, banane, curmale) şi cobalt (fructe de mare, peşte oceanic, alge marine);
• glutationul (soia şi drojdie de bere);
• indolii – stimulează sinteza glutationului (brocoli, varză de bruxelles, napi ş.a.);
• ceruloplasmina (soia, linte, fasole, mazăre şi drojdie de bere);
• aminoacizii histidină (soia şi drojdie de bere), cisternă (soia şi drojdie de bere) şi metionină (polen apicol, soia, linte, fasole, varză, broccoli, usturoi şi ceapă);
• flavonoidele (fructe de pădure şi de grădină, citrice, fructe exotice, legume de culoare roşie, portocalie şi galbenă, cereale, seminţe de struguri şi coacăze negre);
• lignanii (varză, ţelină, păstîrnac, roşii, sfeclă roşie, morcov, soia, fasole, mazăre, tărîţe de grîu, seminţe de in),
• vinul, mai ales cel roşu (mai bogat în flavonoide decît cel alb), propolisul şi polenul apicol.

Boli cronice care pot degenera în cancer

Referitor la bolile cronice, statisticile relevă că pot degenera în cancer, mai ales: • Infecţiile greu vindecabile, în special cele virale (cu Papilloma – cancer genital şi urinar, cu Epstein Barr – limfoame maligne şi cancer nazofaringian, cu virusul Hepatic B şi C – neoplasm hepatic primar, cu Herpes simplex – cancer bucal şi genital, cu HIV – leucemii, limfoame maligne şi cancer pulmonar, cu Prioni – cancer cerebral, leucemii, etc; • Ulceraţiile, iritaţiile şi inflamaţiile persistente pot determina de asemenea cancer: bucal, genital, de piele, gastric, esofagian, de colecist, de cec, de colon, anorectal, etc; • La fel, dereglările hormonale netratate la timp pot duce la cancer, în special al glandelor endocrine, a căror secreţie este anormală. De pildă, potrivit cercetărilor noastre, aproape 90 la sută din cazurile de neoplasm tiroidian, al glandelor sexuale şi al anexelor lor (uter, ovare, sîni, testicule şi prostată), al glandelor suprarenale şi al pancreasului au apărut pe fondul tulburărilor în funcţionarea acestora, necombătute la timp.

Se impune, deci, să tratăm bolile înainte de a se croniciza, pentru că “Haina se păstrează de nouă, iar sănătatea de tînăr”.

Despre predispoziţiile genetice

Deşi au o incidenţa scăzută, ele pot genera boala neoplazică, dacă nu se iau măsuri de contracarare a acestora. Cu alte cuvinte, dacă pe linia filiaţiei noastre ereditare au fost sau sînt bolnavi de cancer, e bine să urmăm periodic tratamente antineoplazic preventiv. El constă în principal în remedii apropiate de cele cu care tratăm cancerul, dar cu doze mai mici, aplicate la intervale mai mari de timp (de regulă o lună pe trimestru, semestru sau an, după caz) şi pe toată durata vieţii, deoarece predispoziţiile de care vorbeam nu pot fi eradicate, ca orice amprentă genetică de altfel.

Grăsimile animaliere şi margarina, drum sigur către cancer

Abordînd alimentaţia cu produse care conţin nutrienţi cancerigeni, apreciem că sînt de incriminat îndeosebi acizii graşi saturaţi (grăsimile animaliere şi margarinele) – principala sursă de radicali liberi responsabili de aproape toate bolile degenerative, inclusiv de cancer; ei favorizează în special apariţia cancerului de sîn, de colon şi de prostată, potrivit cercetătorilor americani; de exemplu, incidenţa acestor neoplasme în rîndul negrilor americani este de 2-3 ori mai mare decît în cel al africanilor, care consumă puţine grăsimi animaliere, după estimările aceloraşi cercetători.

Carnea, îndeosebi cea de mamifere, conţine substanţe toxice (uree, acid uric, creatinină, adrenalină), care, se ştie, facilitează apariţia cancerului; totodată, prin prelucrare termică, se formează în structura sa compuşi mutageni, deci cancerigeni; ea favorizeaxă mai ales apariţia cancerelor colo-rectale; de exemplu, în ţările africane, unde se consumă puţină carne, aceste neoplasme sînt rare, în comparaţie cu ţări ca Anglia şi Germania; se invocă drept cauză apariţia în colon a unor substanţe cancerigene în urma acţiunii bacteriilor asupra acizilor biliari şi derivaţilor colesterolului.

Carnea, laptele şi ouăle provenite de la animale crescute cu hrană la care au fost adăugaţi anabolizanţi, estrogeni şi alţi hormoni în vederea creşterii producţiei stimulează iniţierea şi promovarea mutaţiilor genetice cancerigene.

Peştele din ape poluate conţine policlorinat – substanţă toxică.

Evitaţi carnea la grătar

Trebuie evitate prăjelile de orice natură, deoarece la suprafaţa cărnii prăjite se formează polimeri (îndeosebi acroleină), iar la cea a produselor care conţin amidon (cartofi, paste făinoase, pîine, aluat, produse fine de panificaţie şi cofetărie, orez) -acrilamidă. Ambele substanţe sînt carcinogene.

Cancerigene sînt şi afumăturile sau alimentele fripte pe grătare cu cărbuni, deoarece se încarcă cu benzpiren – substanţă neoplazică; a mînca o friptură preparată pe grătarul cu cărbuni echivalează în benzpiren cu fumarea unui pachet de ţigări.

Poluarea şi neoplaziile

Poluarea, acest flagel al civilizaţiei moderne, favorizează neoplazia îndeosebi prin substanţele toxice (orice substanţă toxică este şi potenţial cancerigenă) dispersate în mediul înconjurător (sol, subsol, apă şi aer) şi care pătrund în organism pe diferite căi (orală, respiratorie şi cutanată): îngrăşăminte chimice, pesticide, ierbicide, prafuri şi pulberi chimice, oxizi, vapori de lacuri şi vopsele, gaze de eşapament.

Dar cei mai periculoşi poluanţi sînt consideraţi nitraţii (prezenţi mai ales în îngrăşăminte chimice pe bază de azotaţi), care în combinaţie cu aminele din alimente produc nitrozamine, iar după ce ajung în organism interacţionează cu componentele sîngelui formînd methemoglobina; ambele substanţe pot genera direct sau indirect boala neoplazică.

Nu sînt de neglijat nici hidrocarburile ciclice aromatice (HPA), îndeosebi benzpirenul, benzantracenul şi benzfluorantrenul, a căror acţiune cancerigenă a fost demonstrată experimental.

Germeni microbieni (viruşi, bacterii, paraziţi) şi micotici (diferite mucegaiuri), alt factor poluant, pot genera cancer, mai ales prin slăbirea sistemului imunitar.

Unele substanţe chimice (compuşii clorurici, materialele ignifuge, materialele plastice care conţin bisfenol-A, tetraclorura de carbon din lichidele de curăţire, detergenţii cu alchifenoluri, fluorurile din unele paste de dinţi), fumatul (substanţa principală de acuzat este benzpirenul din fumul de ţigară), alcoolul, drogurile, unele medicamente (estrogenii, steroizii anabolizanţi, tranchilizantele, antibioticele, antihistaminicele, cortizonicele, anticoncepţionalele, citostaticele, anestezicele pe bază de fluorocarburi) pot de asemenea provoca boala neoplazică.

Stresul favorizează apariţia cancerului

Stresul poate favoriza cancerul mai ales prin diminuarea reacţiilor de apărare a organismului (datorită creşterii secreţiei de corticosteroizi), cît şi prin accelerarea proceselor oxidative. Dar stresul generează şi o serie de tulburări psihosomatice – diminuarea potenţialului energetic, intensificarea metabolismului, toxemie (eliminarea insuficientă a produşilor de degradare), sporirea cantităţii de radicali liberi, creşterea trigliceridelor, colesterolului şi lipidelor sanguine, spasmofilie, gastrite şi ulcer gastro-duodenal, dischinezie biliară, steatoză hepatică, hipertensiune arterială, ateroscleroză, cardiopatie ischemică, accidente vasculare – care la rîndul lor pot forma un teren propice apariţiei cancerului.

Efectul cancerigen al radiaţiilor nocive

Radiaţiile nocive (cosmice, solare – în special ultravioletele, telurice, ale surselor radioactive – mai ales razele X şi Gama) facilitează indubitabil apariţia cancerului.

Radiologii au un risc mai mare de contactare a leucemiei. În zonele cu zăcăminte de uraniu este mai frecvent cancerul pulmonar, din cauza radonului, un gaz radioactiv, produs de acest minereu. Expunerile prelungite la soare pot duce la melanom malign şi epiteliom, mai ales din cauza ultravioletelor. Acelaşi pericol îl prezintă şi lămpile pentru bronzat.

Un gen aparte de radiaţii, cele telurice, tulbură sistemul nostru bioenergetic şi metabolismul – generator şi consumator de energie, ceea ce poate favoriza apariţia de celule neoplazice.

Cancerul poate fi favorizat şi de unele substanţe naturale!

Dar şi unele substanţe naturale pot facilita apariţia celulelor neoplazice. Sînt incriminaţi aici unii compuşi din alimente – gossypolul din uleiul de seminţe de bumbac, folosit la unele margarine; psoralenul din ţelină, păstîrnac, morcov, rădăcina de pătrunjel şi alte plante înrudite, consumate desigur în exces; hydrazina din compoziţia ciupercilor comestibile din specia Morchella – zbîrcoigii; safarolul întîlnit în structura vegetală a Dafinului american şi a Piperului negru.

Există substanţe cu efect cancerigen şi în unele plante medicinale, desigur dacă este depăşită doza de administrare a acestora: estragol (uleiul volatil de busuioc), lucidină (rădăcină de roibă), alcaloizi pirolizidinici (tătăneasă, flori de podbal, arăţel, cruciuliţă, captalan, limba mielului), azaronă (rizomul de obligeană) şi cianuri de potasiu (toate speciile de ferigă, mai ales sporii degajaţi de ele).

Influenţa energiilor patologice

Este vorba aici despre efectul remanent al bioenergiei organismelor vii după dispariţia acestora, care în cazul bolnavilor de cancer pot… molipsi. Să evităm, deci, camerele în care au zăcut aceştia. Prin antiteză, să staţionăm cît mai mult în biocîmpuri cu energii pozitive: încăperi în care au locuit oameni sănătoşi; colectivităţi optimiste, binevoitoare; păduri cu arbori generatori de influenţe benefice (mesteceni), fîneţe şi culturi cu plante medicinale.

Nutrienţi care generează apariţia neoplasmelor

Fierberea alimentelor distruge enzimele şi vitaminele – adevărate scuturi împotriva cancerului – formînd în compoziţia lor minerale insolubile, care agresează ţesuturile.

Din produsele fine de patiserie sînt îndepărtate fibrele vegetale (care diluează substanţele carcinogene din intestine), precum şi importante vitamine, în special cele din complexul B.

Alimentele mucegăite conţin aflatoxine, care pot produce lanţuri celulare mutagene. Zahărul şi produsele din zahăr şi cu zahăr determină perturbaţii metabolice grave şi degradează capilarele. Dulciurile artificiale (ciclamaţii din băuturile răcoritoare hipocalorice) provoacă mai ales cancere vezicale. Băuturile răcoritoare conţin cel puţin patru substanţe cancerigene: coloranţi, aromatizanţi, conservanţi şi edulcoranţi. Uleiurile vegetale rîncede şi cele folosite deja pentru prăjeli conţin oxizi toxici şi acroleină, substanţe care irită ţesuturile.

Cafeaua în exces este toxică, distruge enzime şi vitamine importante şi provoacă ulceraţii gastrice şi leziuni pancreatice.

Piperul negru conţine safarol – substanţă carcinogenă. Nutrienţii proveniţi din surse obţinute prin inginerie genetică conţin substanţe care pot produce mutaţii celulare şi, prin urmare, boala canceroasă. Unii nutrienţi din mîncarea preparată sau ţinută în vase de aluminiu, în combinaţie cu oxizii de aluminiu, devin toxici. Sarea fină (recristalizată) are în compoziţie ferocianură de sodiu, substanţă toxică.

E-uri periculoase pentru sănătate

Alimentele conservate cu nitriţi (carnea şi mezelurile) duc la formarea în organism a nitrozaminelor, substanţe cancerigene.

Sînt cancerigeni şi nutrienţii care conţin aditivi alimentari (E-uri). Există două categorii de E-uri: unele interzise în majoritatea ţărilor lumii, dar care, din păcate, mai pot fi întîlnite în unele produse şi E-uri care nu sînt interzise deocamdată de actele normative, dar care s-au dovedit în cercetări recente ca fiind periculoase pentru sănătate.

E-uri interzise: E 102, E 110, E 120, E 123, E 124, E 142, E 211, E 214, E 216, E 217, E 231, E 239 şi E 330.

În cea de-a doua categorie, de E-uri care nu sînt interzise, intră: E 124 (Ponceau 4 R8 – colorant roşu, în mezeluri); E 127 (Eritozină – colorant roşu, în băuturi răcoritoare sau alcoolice, îngheţate, prăjituri şi bomboane); E 128 (Roşu 2g – colorant, în hamburgeri); E 220 la E 228 (sulfiţi – conservant, în hamburgeri, cartofi deshidrataţi, fructe confiate, prăjituri, bere, vin, oţet); E 230 (Bifenil), E 231 şi E232 (Ortofenilfenoli), E 233 (Tiabendazol) – pentru conservare, în coaja citricelor); E 249 la 252 (nitraţi şi nitriţi – conservanţi în mezeluri, brînzeturi şi alimente conservate prin sărare); E 320 (butil-hidroxi-asinol, precurtat BHA – conservant, în special în cartofi deshidrataţi, uleiuri vegetale, margarină, unt, supe concentrate, sosuri şi gumă de mestecat); E 621 (glutamat monosodic, MSG – potenţator de aromă, în condimente); E 950 (acesulfam K – îndulcitor, în guma de mestecat, produse zaharoase şi sucuri); E 952 (ciclamat – îndulcitor, în guma de mestecat, produse zaharoase şi băuturi răcoritoare) şi E 954 (zaharină – îndulcitor, în berea fără alcool, sucuri, produse zaharoase şi gumă de mestecat).

Nutrienţi imunitari antineoplazici

Varza albă activează o enzimă anticancerigenă produsă în ficat. Brocoli, conopida şi napii stimulează sistemul enzimatic intestinal şi pulmonar, crescînd rezistenţa la cancer. Sparanghelul, ridichiile şi hreanul conţin substanţe care inhibă mutaţiile celulare, diminuînd proliferarea celulelor canceroase. Morcovul, spanacul, stevia, urzicile, lăptuca, loboda albă, conţin carotenoizi (provitamina A), activînd producerea de citokine. Mărarul, pătrunjelul, leuşteanul, tarhonul şi cimbrul au efect antitumoral, mai ales prin uleiurile volatile. Sfecla roşie, varza roşie, ştirul şi alte legume de culoare roşie conţin flavonoide, compuşi cu efecte antitumorale. Uusturoiul, prin conţinutul său bogat în alicină neutralizează nitrozaminele cancerigene. Ceapa este utilă îndeosebi prin acţiunea ei antioxidantă. Fasolea şi lintea conţin substanţe care stimulează producerea de imunoglobuline. Soia activează sistemul de apărare al organismului, mai ales prin conţinutul ei bogat în fitohormoni şi aminoacizii (lisină, cisteină, tirozină şi glutamină), iar prin genisteină încetineşte înmulţirea celulelor canceroase.

Seminţele de dovleac şi muştar au în compoziţie zinc, util în combaterea tuturor formelor de cancer, dar mai ales a celui de prostată, testicule, sîn şi ovarian. Seminţele de caise, prune, piersici, mere, pere şi gutui au acţiune anticancerigenă, fiind bogate în letril – vitamina B17 (antitumorală). Şi nucile au efect antineoplazic; conţin arginină (stimulează fabricarea anticorpilor), triptofan (încetineşte degenerarea celulară) şi tirozină (măreşte rezistenţa la boli, inclusiv la cancer).

Măceşele, afinele, murele, coacăzele, zmeura, agrişele, fructele de cătină albă, vişinele şi cireşele, prin conţinutul lor bogat în vitamina C, sînt imunostimulatoare şi antioxidante importante.

Caisele, piersicile şi prunele au în compoziţie acizi organici, care reduc proporţia de radicali liberi din organism.

Citricele conţin substanţe antioxidante; dintre ele, grapefruitul are în plus în ţesutul alb şi un alt compus anticancerigen.

Strugurii roşii conţin resveratrol, care diminuează proliferarea celulelor cancerigene, iar seminţele acestora conţin acid gama linoleic (AGL) şi antoceani, activatori ai celulelor imunitare T.

Legumele şi fructele crude au efecte anticancerigene, mai ales prin conţinutul lor bogat în enzime. Borşul de tărîţe conţine enzime cu rol imunostimulator; tărîţele de grîu şi de porumb şi fulgii de ovăz diluează carcinogenii din intestine, îndeosebi acizii biliari, fiind utile în combaterea cancerului de colon. Grîul germinat fortifică imunitatea, în special prin conţinutul său în acizi nucleici, seleniu, magneziu şi vitamina E.

Uleiuri vegetale cu efect anticancerigen

O categorie aparte de nutrienţi imunitari antineoplazici o constituie uleiurile vegetale, în special cele obţinute prin presare la rece, din seminţe de soia, rapiţă, luminiţa nopţii, floarea soarelui, susan, miez de nucă, alune, fistic şi germeni de porumb. Toate conţin acizi graşi nesaturaţi, care formează în organism, în prezenţa fosfolipazei şi a ionilor de calciu, prostaglandine, tromboxani, leucotrine şi lipoxine, metaboliţi ai acidului arahidonic cu important rol imunitar; Uleiurile vegetale mai conţin şi o mare cantitate de coenzima Q10, care activează secreţia de citokine. Au şi acţiune antioxidantă, prin compoziţia lor bogată în acid gama linoleic (AGL) şi vitamina E.

Laptele de capră, un aliat contra cancerului

Laptele prins şi iaurtul au efect antitumoral, în principal prin vitamina D şi acidul lactic, mai ales în neoplasmul intestinelor. Laptele de capră are în plus şi alte substanţe anticancerigene. Cercetătorul canadian Ellison a demonstrat că şi zerul, un produs secundar al preparării caşului, are efecte imunostimulante şi antitumorale printr-o serie de proteine specifice. Brînza de vaci proaspătă conţine triptofan, vitamina B6 şi magneziu, substanţe care dezactivează radicalii liberi.

Consumaţi mult peşte oceanic şi fructe de mare

Peştele oceanic are în compoziţie importante substanţe anticancerigene: acizi graşi nesaturaţi (antioxidanţi) şi coenzima Q10 (imunitară şi antitumorală), iar peştele oceanic gras are în plus în structură acid eicosapentenoic, care încetineşte ritmul de înmulţire a celulelor canceroase.

Fructele de mare şi algele marine au efect antioxidant notabil prin conţinutul lor în seleniu, cobalt şi vanadiu.

Alte produse antineoplazice

Ouăle, în special gălbenuşul (crud sau moale) conţin colină, vitamină care stimulează eliminarea toxinelor din organism şi fortifică sistemul imunitar. Timusul de mamifere (o glandă aflată sub stern) are în compoziţie hormoni care stimulează producerea de limfocite T. n alt produs antineoplazic este polenul apicol – util mai ales prin metionină, aminoacid antioxidant şi imunitar.

În lupta cu cancerul sînt recomandate şi cartilagiile de rechin şi de bovine, deoarece devascularizează tumorile, destructurîndu-le. Un efect asemănător îl are şi ceaiul verde.

Condimentele de genul scorţişoarei şi nucşoarei au efect antineoplazic îndeosebi prin acidul cinnamic şi auxina din compoziţia lor. Coriandrul conţine derivaţi sterolici, care stimulează imunitatea. Busuiocul are în compoziţie saponine, care accelerează producerea de anticorpi şi lista poate continua.

RECOMANDĂRILE ŞI CONSIDERAŢIILE NU ÎMI APARŢIN, CI SUNT PUBLICATE DE PERSOANA ŞI SITE-UL MENŢIONATE  DUPĂ TITLU.

Anunțuri