GALBEN PENTRU SUPRAVIEȚUITORII CANCERULUI


Nu știam că există o zi dedicată supraviețuitorilor cancerului și că în această zi, care este 2 octombrie se poartă galben.M-aș fi îmbrăcat în galben de dragul acestei zile, pentru că e cea mai specială zi dintre toate, e ziua de care pot să mă bucur, grație unor persoane deosebite care m-au ajutat și m-au sprijinit să trec prin toate în această încercare majoră a vieții mele.

Le mulțumesc astăzi Profesorului Blidaru, Anei Maria-asistenta șefă la Chirurgie 2 IOB Fundeni, echipei de medici a profesorului, fetelor de la sala de operații, anesteziștilor, asistentelor și tuturor celor care au fost acolo pentru fiecare nevoie a mea, eu fiind atunci un om necăjit dar încrezător.

Mulțumesc medicului meu oncolog care m-a încurajat continuu, a înțeles nevoia mea de informații și mi-a răspuns la întrebări, precum și celor care m-au ajutat să fac tratamentul chimio.

Sunt mulți oameni și nu e cel mai potrivit loc pentru a le spune numele,

deși eu nu le-am uitat.

Le mulțumesc oamenilor dragi din viața mea,

părinților mei bulversați de situația gravă în care era familia noastră,

surorii mele și soțului ei care au venit de departe ca să mă susțină,

fiicei mele care a avut tăria să mă facă să cred că totul va fi bine și nu mi-a plâns și nu și-a plâns de milă ( n-aș fi putut îndura!),

soțului meu a cărui inimă a bătut în inima mea și pentru inima mea.

Mi-au fost apăroape și ceilalți membri ai familiei mele, chiar dacă nu locuiesc lângă noi și care au făcut cu rândul la telefoane, mesaje, sfaturi, urări.Le mulțumesc prietenilor mei care au suferit odată cu mine și au găsit acele cuvinte necesare, chiar dacă le-a fost greu sau le-a fost teamă, colegilor mei de la serviciu care au înțeles prin ce trec și s-au comportat cu multă grijă.

Chiar dacă nu știI atunci… pe moment… așa de mulți oameni sunt alături de tine cu gândul, cu sufletul, cu energia lor pozitivă…

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a mai dat un răgaz de timp pe care să-l petrec împreună cu toți oamenii buni din viața mea, că mi-a ascultat rugămințile și a considerat că mai am un rost pe pământ ce merită împlinit.

Sunt cam patetică, presupun, dar mă scoate faptul că nu mi se întâmplă prea des și cum anul acesta, la sfârșitul lunii acestea, rotunjesc o jumătate de secol, din care doar vreun an a fost greu cu adevărat, cred că a venit momentul să mulțumesc pentru șansa de a împlini acești ani.

De patru ani încoace, ziua mea de naștere se întâmplă în luna declarată la nivel mondial ca fiind a luptei împotriva cancerului la sîn.

În felul meu, fac și eu ce pot.

Adică vă spun tuturor, supraviețuitori ai cancerului, oameni aflați încă în luptă sau care doar treceți pe lângă această lume a celor ca noi, dar ne sunteți aproape:

BUCURAȚI-VĂ ÎN FIECARE CLIPĂ DE VIAȚĂ!

Ceea ce îmi doresc și mie!