DECEPŢII


Am o perioadă proastă…m-am apucat iar de fumat şi vara asta am tras tare cu îngheţata.Uite că recunosc faptul că sunt om şi nu vreun roboţel în slujba unui model de viaţă perfect.Ştiu foarte bine , teoretic, ce e bine şi ce nu să faci când ai trecut printr-o boală ca a mea sau ca a noastră.Dar fiindcă au trecut patru ani, am slăbit hăţurile şi acum mă simt cam vinovată.Nu mai fumasem de cinci ani, adică dinainte de a şti eu că am probleme şi îmi era chiar destul de uşor…m-am lăsat dintr-o doară, fără mare efort şi nu visam noaptea că fumez.Nu prea des, cel puţin! şi când se întâmpla mă trezeam cu spaima că nu trebuie şi că nu se merită.S-a întâmplat pe urmă ca pe la nişte sindrofii să mai stric o ţigară, aşa de poftă..şi uite că uşor şi cu grijă am ajuns să fumez din nou, cam 10 ţigăruşe din alea subţirele pe zi..şi nu pot să mai renunţ la ele, deşi ştiu ce rele sunt.Pur şi simplu îmi place aroma de menthol, mai ales pe lângă o cafeluţă, dimineaţa.Şi, pe căldură mare, cina mea a fost compusă dintr-un singur aliment:îngheţată..destulă…la fel de nociv!
Câteodată îmi spun că dacă e să trăieşti privându-te de orice îţi face plăcere pentru că e un factor de risc, nu ştiu la ce bun să mai trăieşti…Pe urmă îmi revin cu capul şi încep să am mustrări de conştiinţă, gândind că viaţa merită orice efort…
Mai prost e că nici la serviciu lucrurile nu stau prea bine şi asta mă îngrijorează, pentru că tinde să fie un factor de stres care se cunoaşte..Începe să-mi pară rău că nu m-am pensionat când se putea pe caz de boala mea cea gravă, dar nu concepeam atunci că aş putea sta degeaba acasă, deşi eu nu m-am plictisit în cele 18 luni de medical, chiar mi-a fost bine, pentru că m.-am ocupat mai mult de mine, de familie, nu eram niciodată obosită şi pe toate le făceam în tihnă şi în voie.Găteam după cartea dedicată alimentaţiei pentru bolnavii de cancer, altceva în fiecare zi, totul proaspăt…mâncam împreună cu soţul meu, nu fiecare pe unde apucă…ieşeam mai mult din casă, aveam timp de dus la sală pentru gimnastică…eram mai bine dispusă.Simţeam lipsa colegilor, dar prietenii de la serviciu îi vedeam oricum.Acum ne vedem la muncă, dar nu ne mai întâlnim la o terasă sau la o agapă mică, pentru că nu e timp.Atunci veneau în vizită la mine şi nu-mi era greu deloc să le fac tot felul de chestii bune şi deosebite, ba chiar îmi făcea plăcere să-i aştept cu masa şi să-i surprind..acum sunt stoar4să ca o limetă (sic!) atunci când ajung acasă.
Dacă mai deschid şi televizorul pe ceva politică îmi vine să plec în lumea largă şi să nu mă mai întorc.Mai prost e că aş putea pleca vreo câteva zile, dar nici vorbă de rămas..am familie aici:părinţi bătrâni, copil…
Aşa că am o perioadă proastă, plină de decepţii şi gânduri neplăcute.Poate că e şi din cauză că prin septembrie va trebui să-mi fac iar analize, ecografii,radiografii.. controale…Acesta e cel mai mare factor de stres dintre toate, dar n-ai încotro.
Nu ştiu cum să fac să mă adun şi să-mi pun ceva ordine în gânduri, planuri.. comportament…E cam greu, ştiţi?Nici nu vreau să comunic starea mea de degringoladă, pentru că nu vreau să îngrijorez pe nimeni.

Anunțuri