DRAMA UNEI FAMILII PENTRU CARE ACESTA POATE FI ULTIMUL CRACIUN IMPREUNA

Într-unul din apartamentele primăriei Focşani, doi soţi a căror viaţă se află pe muchie de cuţit se luptă din răsputeri cu bolile grave de care suferă, în speranţa ca măcar unul dintre ei să mai reziste cel puţin cinci ani, să-şi vadă măcar unul dintre cei doi copii pe picioarele lui. Între zidurile apartamentului în care nu mai au nici căldură nici apă caldă, ei trăiesc, în tăcere, o dramă zguduitoare pe care încearcă să o ţină departe de sufletele celor doi copii eminenţi pe care îi au: o fetiţă în clasa a IV – a şi un băiat într-a VII-a. Marinela Sabo are cancer ovarian cu determinări secundare şi hepatice, stadiul IV, iar soţul său, Alexandru, are ciroză, encefalopatie hepatică şi ulcer varicos care i-a necrozat aproape, ambele picioare. Cu toţii vieţuiesc din 500 de lei lunar. Cine doreşte să ajute cumva aceşti oameni şi mai ales pe copiii lor acum, în prag de Crăciun, o poate face contactându-i direct la numărul de telefon 0720.388.099.Adresa este Revolutiei-Camin Romseh, ap.51.

Drama fără precedent a familiei Sabo am aflat-o în urma unei scrisori trimisă la redacţia Monitorului de Vrancea, care a publicat un articol. Am contactat familia si totul este real. Şi dacă omenia nu a dispărut de tot, dacă fiecare om care este mamă sau tată, fiu sau fiică vor încerca să se pună măcar puţin în pielea acestor nefericiţi, cu siguranţă existenţa lor se va schimba în bine… „Suntem un grup de oameni din Focşani care vă roagă din suflet să faceţi un mare bine unei familii din oraşul nostru, grav bătută de destin. Se numesc Marinela Sabo, de 42 de ani şi Alexandru Sabo, de 41 de ani, doi soţi grav bolnavi şi cu doi copii de crescut, unul în clasa a IV-a, Elena – 10 ani şi Cosmin în clasa a VII-a, de 13 ani. Aceşti oameni sunt diagnosticaţi cu două boli cumplite: Marinela are neoplasm ovarian cu determinări secundare şi hepatice, iar soţul, Alexandru, ciroză hepatică, encefalopatie hepatică. Sunt atât de necăjiţi încât nu au nici ce pune pe masă celor doi copilaşi pe care-i cresc cu mare dragoste şi care sunt lumina ochilor lor. În afară de faptul că sunt grav bolnavi, stau cu chirie în cartierul Sud din Focşani, nu au apă şi nici căldură, iar în afară de pensia lor mai au şi credite bancare. Noi, câţiva oameni care am aflat de ei îi ajutăm cum putem, când şi când, dar atunci când mai multe forţe se unesc, ajutorul este mai mare. De aceea vă rugăm din suflet să vă alăturaţi nouă şi făcând public acest caz atât de grav, viaţa lor şi mai ales a celor doi copii va fi, poate, mai uşoară. Orice ajutor este binevenit pentru această familie, de la mâncare până la haine, detergenţi şi mai ales bani. Vă rugăm să vă opriţi privirea asupra acestui articol şi să facem ceva, oricât de mic, pentru aceşti oameni care nu se bucură de nimic şi pe care boala nemiloasă îi usucă din picioare şi pentru aceşti copilaşi care au nevoie de noi. În speranţa că rugămintea noastră va fi ascultată vă mulţumim din suflet. Puteţi contacta familia la telefon 0720.388.099.

Până acum cinci ani, Marinela, Alexandru şi copiii lor îşi trăiau, ca orice familie modestă, dar împlinită, existenţa. Până să se închidă fabrica, el lucra ca muncitor la Insta Electric, iar ea, confecţioneră într-o fabrică de confecţii din oraş. Amândoi se străduiau să le asigure celor doi copii necesarul unei vieţi decente şi s-au aplecat asupra educaţiei lor cu toată atenţia şi dragostea. Astfel, an după an, fetiţa şi băiatul le-au bucurat inimile obţinând mereu, premiul I. Cînd li s-a oferit posibilitatea de a se muta din cămăruţa în care locuiau, într-un apartament cu două camere închiriat de primărie, au crezut că existenţa li se aşează, în sfârşit, pe făgaşul normal. Au făcut un împrumut bancar de 4400 lei ca să achite suma impusă de închirierea apartamentului şi şi-au cumpărat lucrurile atât de necesare într-o gospodărie. „Nu ne gândeam pe atunci că ne vom îmbolnăvi atât de grav, am zis că vom reuşi să ne plătim ratele la bancă din două salarii, chiar aşa mici cum erau. Am zis să avem tot ce ne trebuie… Şi uite, acum, frigiderul cumpărat atunci, în loc să fie plin cu alimente, este plin cu medicamente….“, a spus Marinela.
Boala l-a lovit mai întâi pe Alexandru. Pe negândite. În urmă cu şase ani. „Mi se părea că am burta cam mare şi m-am dus la medic. După analize, mi s-a spus clar: ciroză hepatică. Mi s-a scos apa o dată. Apoi situaţia s-a agravat. Stau numai cu tratament. Iar din octombrie încoace, o săptămână acasă, una în spital. A trebuit să mă pensionez pe caz de boală. Pensia este de 480 de lei. Şi numai medicamentele mele costă, lunar, 300 de lei“, a spus Alexandru. După ce a reuşit să treacă peste momentele de disperare în care au aruncat-o boala soţului ei, Marinela a devenit omul de bază al casei. A încercat din răsputeri să aducă echilibrul în familia ei şi a crezut cu tărie că voinţa şi dragostea pentru copii o vor ajuta să treacă peste orice. Dar… „Anul trecut, în luna august am făcut o ecografie banală. Mă umflam în burtă şi nu ştiam de ce. Atunci mi s-a descoperit tumora ovariană. O tumoră lichidă motiv pentru care nu mi s-a recomandat operaţia. Am aflat brusc, într-o secundă că am cancer. Stadiul IV. Diagnosticul a venit ca o palmă peste faţă“, a explicat Marinela. A intrat în depresie, au fost zile şi nopţi de chin şi apoi… „Am zis că nu se rezolvă nimic cu lacrimi şi cu statul în pat. M-am luat cu copiii, am avut aproape vecinii, familia.. Şi am început lupta“, spune.

„Nu cer decât încă cinci ani de viaţă“

Amândoi foarte bolnavi, au discutat cu cărţile pe faţă şi au decis să lupte împreună pentru viaţă. Copiii, prea mici, au încă mare nevoie de ei! Aşa că… „am decis să spunem Nu! Nu suntem bolnavi! Indiferent ce boală ai, contează şi mentalul. Ne dorim măcar ca unul din noi, să primească doar încă cinci ani de viaţă… Să ne vedem măcar unul dintre copii angajat, pe picioarele lui… Ca să-l susţină şi pe celălalt“, a explicat Marinela. Iar copiii, chiar dacă doar bănuiesc pericolul ce le paşte familia, sunt absolut remarcabili. În carnetele lor sunt note excelente, cum nu vezi în destule dintre carnetele multor răsfăţaţi ai sorţii. În plus, aşa mici cum sunt, au ajuns experţi în ajutorarea propriilor părinţi. Fetiţa ştie clar ce şi de unde se iau şi cât costă medicamentele pe care este trimisă să le cumpere atunci când părinţii îşi permit. Iar băiatul a învăţat să facă cele mai bune cumpărături. Ştiu amândoi că nu sunt bani, că tot venitul familiei depăşeşte cu foarte puţinn 500 de lei, asta dacă adună şi alocaţiile lor. Aşa că nu au pretenţii. „Nu au calculator, nici internet, lucrează totul cu pixul pe hârtie. Facem socoteli cu capul şi din când în când, dacă este neapărată nevoie mai verificăm cu calculatorul de pe telefon. Aşa învăţăm noi“, explică Marinela.

„Sunt luni în care nu ne permitem amândoi medicamentele“

Cu o rată la bancă de 250 lei lunar, la care se adaugă cheltuielile impuse de veşnicele internări – „ştiţi, în spital nu au medicamente, trebuie să le cumpărăm“ – plus achitarea facturilor şi nevoile la limita strictului necesar ale copiilor, celor doi soţi nu le rămân aproape niciodată bani pentru medicamentele obligatorii bolilor lor. „Nu se dau toate gratuite sau compensate, sau nu le găsim aşa, ci doar cu bani. Au fost luni în care pentru medicamentele soţului am dat şi 300 de lei. Eu… eu sinceră să fiu… am medicamente de luat dar… nu le mai iau. Nu avem bani. Sunt perioade în care din 80 de lei trăim toată luna… Şi apoi, ştiţi, analize trebuie să facem mereu şi se ştie că nici astea nu sunt gratuite“, spune Marinela.
De cele mai multe ori, femeia se rezumă la a face şedinţele de chimioterapie din trei în trei săptămâni. Şi trăieşte, neputincioasă, efectele pe care le au acestea asupra propriului organism pe care nu are bani să-l ajute cu alte medicamente sau chiar alimente… Datori la întreţinere aproape 4000 de lei, fără apă caldă şi căldură (tăiate pentru neplată) bieţii oameni zâmbesc trist când îi întrebi dacă pe copiii lor eminenţi îi va vizita, anul acesta, Moş Crăciun. „Ei îl aşteaptă. Dar nu cred că va veni… Cel puţin deocamdată. E prea sărac. Dar măcar mai petrecm un Crăciun împreună. Şi pentru asta, îi mul-ţumim lui Dumnezeu în fiecare zi“…

Toti cei care au trecut prin boala aceasta stiu cata suferinta si cat chin provoaca tratamentele si spaima.Poate ca dintre voi unii pot ajuta cumva aceasta familie.Oricum si cu oricat.Eu va multumesc in numele lor.Puteti verifica situatia si sunand la redactia ziarului.
Vine Craciunul..Ce alt moment mai bun pentru a ne apropia de Dumnezeu facand bine?Eu sper ca acest Craciun sa fie si pentru ei unul cu daruri si voi ajuta si eu pentru asta.

Anunțuri