DE PAŞTE..

Hristos a înviat!

Adevărat a-nviat!

S-a strecurat în sufletul nostru LUMINA, alungând orice spaimă, alinând orice durere, aducând speranţă şi încredere…A venit EL , a suferit cumplit pentru noi şi astfel noi am înţeles că nu suntem singuri nici măcar atunci când credem asta…

Iubesc acea poveste despre omul care se plângea lui Dumnezeu spunându-i că nu e lângă el atunci când are nevoie.

„Doamne, eu am crezut ca atunci cand m-am hotarat sa te urmez, ma vei caluzi tot restul vietii mele, 

dar am observat ca atunci cand am trecut prin cele mai mari incercari, am fost singur,
si pe nisip se asterneau doar pasii mei.
 

Nu pot sa inteleg de ce m-ai parasit tocmai atunci cand aveam mai mare nevoie de Tine.”

Dumnezeu nu s-a mâniat şi i-a şoptit taina:

„Ba nu, în clipele grele erau numai urmele pasilor mei, pentru ca atunci te purtam pe brate”.

Suntem mici în palma Domnului şi sufletul nostru e mărunt mai ales atunci când credem că suntem buni.Nu ne iubim suficient unii pe alţii şi-i facem să sufere mai ales pe cei care cred în noi şi care ne sunt aproape, pentru că aceia plâng primii când ne e greu sau când ne doare.

Dar în noaptea în care bisericile se umplu şi cântecul de izbândă a spiritului viu în faţa morţii se răspândeşte din gura credincioşilor spre fiecare casă, iar luminiţele purtate cu grijă şi sfială taie întunericul, mă gândesc cum Dumnezeu ne vede pe toţi de sus şi poate că ne iartă pentru o clipă de toate păcatele voite şi negândite.

Ne iartă şi ne izbăveşte de dragul Fiului Său care ne poartă în braţele Sale.

Mereu m-am gândit că poate chiar şi boala asta e semnul că ispăşim deja întru iertarea noastră.Poate şi pentru că am crezut că mie nu mi se poate întâmpla aşa ceva, pentru că nu mă durea nimic, îmi mergea bine, eram optimistă şi credeam în mine  că pot rezolva orice.

Boala m-a maturizat cumva şi acum ştiu că pot încerca orice, dar nu hotărăsc eu ce iese până la urmă, m-am mai împăcat cu faptul că unele lucruri nu le pot schimba şi nu are sens să mă consum pentru ele , că fiecare îşi poartă viaţa aşa cum alege şi nu poţi să faci oamenii să gândească altfel decât vor ei şi mai ales, am învăţat că nu e sarcina mea să judec lumea.

Eu trebuie doar să trăiesc, să sper, să iubesc, să ajut cât pot .

De fiecare dată când vine sărbătoarea Paştelui şi-a Invierii îmi doresc să fiu un om mai bun.

Anunțuri