UN GÂND DE RĂMAS BUN

AM MAI VRUT SĂ PUBLIC ACEST POST PE CARE L-AM SCRIS DE MAI MULTĂ VREME, DAR PRIMA DATĂ, PRIN IANUARIE L-AM PIERDUT,CHIAR DUPĂ CE L-AM SCRIS …ATUNCI NU MI-A PĂRUT FOARTE RĂU CĂ NU-L POT PUBLICA ŞI M-AM GÂNDIT CĂ E ŞI ĂSTA UN SEMN…ACUM L-AM GĂSIT ÎNTÂMPLĂTOR ŞI CHIAR CRED CĂ DATOREZ ASTA AMINTIRII PRIETENEI MELE ŞI CRED CĂ TREBUIE SĂ-L PUBLIC, CHIAR DACĂ NU E O POSTARE PREA OPTIMISTĂ..SUNT LUCRURI DIN VIAŢA NOASTRĂ ŞI NU POT FI DATE LA O PARTE, N-AR FI CINSTIT!

EU M-AM MAI ADUNAT ŞI ,ÎNTRE TIMP, M-AM OBIŞNUIT CU GÂNDUL PLECĂRII EI.

VINE CURÂND SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII DOMNULUI ŞI VREAU SĂ-I TRIMIT UN CUVÂNT DE RĂMAS BUN, ACOLO, ÎNTRE DREPŢI, UNDE STĂ ŞI EA..DE UNDE POATE CĂ NE VEDE PE NOI CEI RĂMAŞI…

„SUNT TRISTĂ!

un moment foarte greu de suportat este cel in care afli ca cineva cunoscut a plecat  de tot spre o altă lume …poate mai buna..am scris despre o colega de suferinţă care s-a operat odată cu mine şi cu care am stat în spital o vreme după mastectomie.astă vară (2010) a făcut metastaze pe creier. am aflat, mult după sărnbătorile de iarnă, că a murit chiar înainte de Crăciun.

mai şocant este ca de Anul Nou m-am gandit să-i trimit totuşi un mesaj , chiar dacă altcineva ( o alta colegă de cameră la Fundeni)  îmi spusese că nu mai are acelaşi număr de mobil pe care-l ştiam.

aveam aşa nişte gânduri triste şi , deşi ştiu că sună prost, m-am tot gândit la ea în preajma sărbătorilor, aşa, fără scop, doar sperând că va fi bine.am trecut-o în toate rugăciunile mele şi în acatistele depuse la biserică.

culmea e că mi-a trimis cineva de pe numărul de mobil care la mine era al ei, un răspuns:

„La mulţi ani şi tot ce vă doriţi!Fam…..”

dar eu nu ştiam care e numele ei de familie…nu conta acolo…şi am crezut că urările vin de la ea…

m-am gândit că îi e greu şi nu vrea să vorbească despre boală…dar nu m-am gândit că poate e de fapt numărul altcuiva, care răspunde politicos unui mesaj, chiar dacă nu e prea lămurit de unde vine…

am sperat…am sperat…

singura certitudine în viaţă este că, oricum, fiecare dintre noi va muri odată…şi totuşi…

e cumplit de greu!

mă gândesc că ar fi trebuit să o sun , să insist mai din vară,dar realitatea e că nu sunt chiar aşa de puternică precum par…mi-ar fi fost aşa de greu să-i spun ceva…iar ea nu m-a sunat, deşi eu nu mi-am schimbat numărul de telefon…cred că a vrut să mă protejeze…iar eu n-am putut s-o ajut cu nimic şi n-am fost lângă ea s-o încurajez…

mă doare lucrul ăsta foarte tare…

nu pot să scriu mai mult despre asta şi o să-mi fie tare dificil să trec peste…”

RĂMAS BUN!