DE BINE ŞI DE RĂU

 Am reuşit să nu mă prea gândesc la boală în ultimele luni, mai precis din aprilie încoace, de după cea de a doua operaţie a mea.Uite că s-a făcut de cinci luni de bine.

   Am fost în iunie să ne facem analizele ( eu şi mama), la Bucureşti.Ne cam ducem pe la clinici particulare, pentru că am mai multă încredere şi chiar dacă e mai costisitor te simţi mai puţin umilit decât la fără plată, unde oricum dai ceva.Facem moacă numai o parte din analizele de sânge, pentru că nu toate sunt suportate de buget şi markerii tumorali  (care sunt cei mai scumpi) oricum nu intră în compensare.Am mai făcut ecografii la sânul rămas, control ginecologic, plus ecografie endovaginală, Papa Nicolau (colposcopie n-a mai fost cazul )ecografii abdomninale, ecografii cardiace şi control cardiologic.Cu drum, mâncare, cu tot vreo 1.000 de lei de fiecare în două zile.Plus o cameră la hotel!Merită oricum, decăt să stai pe holurile policlinicii fără plată, cred că la atâtea analize pierdeam cel puţin două săptămâni fugite de la slujbă, în căldură, fără aer, la mare înghesuială,cu miros de transpiraţie şi condimente tari în nas…nici nu vreau să mă gândesc!

   Poate par lipsită de bun simţ, în această conjunctură nefericită, în care mulţi sunt şomeri, au salariile foarte mici şi multe probleme nerezolvate.Cred însă că evitarea unui stress suplimentar şi-a milioane de nervi, plus eliminarea umilinţei de a scoate totuşi banul de fiecare data ( cred că plăteam oricum cel puţin jumătate!) şi de a fi la discreţia unor medici , nu foarte tari!care au aerul unor stăpâni de trib şi te tratează ca şi când le-ai fi dator, indiferent dacă le dai sau nu.

   Aşa, te duci frumos la o clinică particulară, unde te-ai programat cu două săptămâni înainte, in aceeaşi zi la mai multe controale, la ce medic vrei tu, după ce i-ai vizionat pe net şi ti-ai ales profesori, conferenţiari sau medici primari cărora le-ai văzut şi cv-ul, experienţa, ai citit păreri ale altora despre ei pe net…Te primesc cu zâmbete şi amabilitate, e drept că-ţi iau banii înainte! Stai comod pe o canapea, cu o muzică în surdină, apa purificată şi cafeaua lângă tine, te duci la un grup sanitar curat, în care miroase a piersici ( ca la nemţi) şi colacul wc-ului e acoperit cu un plastic  steril care se schimbă automat dacă apropii mâna de un senzor…merită banul, nu-i aşa? Medicul te ascultă răbdător, te întreabă despre viaţa ta, zâmbeşte şi e chiar preocupat de ceea ce face.Altă viaţă, nu? Mai bine strângi bani din timp şi alegi varianta mai confortabilă şi mai decentă.

   Rezultatele au fost bune pe ansamblu (mici probleme  nesemnificative!).Asta e DE BINE!

   Am şi o parte care e DE RĂU:una dintre fetele cu care am stat în spital când m-am operat prima dată a făcut o nouă tumoare, de data asta la creier.Din ce-am auzit de la altcineva la telefon,face chimioterapie (foarte agresivă) şi radioterapie.Mi se rupe inima când mă gândesc la ea.Nu-i mai ştiu numărul de telefon şi nu pot s-o contactez.Deşi nu ştiu ce-aş putea să-i spun, că şi pe mine m-a cam afectat vestea.Mi-a cam zdruncinat optimismul…  nu mă pot opri si mă gândesc la ea în fiecare zi.Mamei nu i-am spus, se cunosc şi nu cred că ar fi bine s-o agit cu vestea asta.Bineînţeles că mi-e frică şi că simt un gol în inimă şi în stomac de câte ori mi-aduc aminte.Dar,totuşi, n-am visat rău!Şi mă rog pentru ea să scape.Mama ei a avut tot cancer la sân acum 32 de ani şi trăieşte încă, la 84 de ani.

Cu Dumnezeu înainte! altă şansă nu avem.

    Între timp, o cunoştinţă destul de apropiată din oraşul meu s-a operat ieri la Fundeni de ( încă!)  un cancer la sân, depistat în fază precoce.Doamne, a ajuns cancerul la sân o boală comună! Dacă întrebi pe oricine e aproape imposibil să nu aibă pe cineva în familie sau între cunoscuţi cu această boală sau, mă rog, cu o formă de cancer.Sper să-i fie bine şi n-aş avea motive să cred că nu: e un stadiu 1-2, fără probleme mari, ea e bine fizic, se recuperează rapid, dr.Jianu i-a dat deja drumul acasă…O să fie bine cu ea, sunt sigură! E o femeie puternică şi va reuşi să treacă peste toate, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Şi cel mai DE BINE e că plec în concediu la sfârşitul lunii! Pentru că eu şi soţul meu muncim tot anul ca să călătorim măcar câteva zile şi pentru că mi-am propus ca niciodată să nu las vacanţa pe locul 2, pentru nimic altceva, ne facem bagajele pentru o mini excursie în Belgia şi Olanda.Ţările ciocolatei,  berii şi  florilor…a visurilor cu mori de vânt…a plimbărilor pe canale…Veneţia nordului…E ca un premiu de bună purtare.Sunt o femeie răsfăţată şi fericită.Am o familie minunată şi o grămadă de bucurii, pentru care le mulţumesc oficial, AICI!

IUBESC VIAŢA şi VREAU s-o TRĂIESC LA MAXIM !

TOATĂ, CÂTĂ VA FI!