„DON GHENERAL”

Internarile la I.O.B. sunt de fiecare data experiente deosebite.Cunosti oameni diversi,in cea mai vulnerabila ipostaza a lor.Oameni care, in viata lor „civila” sunt foarte altfel!

De departe, cel mai pitoresc personaj, de aceasta data, a fost „Don Gheneral”, o bucuresteanca infipta, de aproape 70 de ani, foarte voluntara si extrem de simpatica.

O vreme ne-a tinut la distanta pe toate colegele ei de suferinta si a stat cu nasul in cartile de rugaciuni.Nimerise in salonul de alaturi, cu doua nebune, mult mai tinere,care asteptau de vreo patru zile sa se opereze si care aproape ca uitasera de ce-au venit…se distrau ca in tabara.Pana sa vina ea jucasera carti in fiecare noapte pana spre miezul noptii (ora fooartee tarzie in spital!), cu cortegiul de hahaieli cuvenit in asemenea prilejuri.

Fiecare dintre ele are povestea ei trista, mult mai trista decat cea a lui „Don Gheneral”, dar daca nu te descarci cumva, mori sigur!Nu vreau sa le povestesc pentru ca sunt cumplite si pentru ca personajul principal e altul.

Intr-una din seri, pe la 10, dupa ce fusesem foarte draguta si atenta cu „Don Gheneral”, ne-a pus necuratul impotriva caruia se ruga ea din doua cartulii daruite de mine ( fetele au sustinut mereu ca i-am dat cartile ca s-o tin ocupata, dar, pe cinstea mea ca nu!) sa ascultam la radio (unul mic si gajait, ca de campanie) o emisiune tampitica…French Kiss sau cam asa, in care tot felul de frustrati puneau intrebari stupide despre viata sexuala, iar aia din studio se distrau pe seama lor…ca si noi, de altfel!Si cand ne hlizeam noi mai cu sarg, ne trezim cu  „Don Gheneral” in camera, neagra de furie, ca „nu poate dormi, ca asta e spital nu balamuc” etc.Noi, care calcasem pe bec, la fel ca si colegele ei de camera ne-am tot scuzat,ea s-a mai inmuiat si a inceput sa ne povesteasca despre viata ei.

La fel a facut si a doua zi la vizita cand i-a explicat profesorului cum a fost ea la votare: intai la biserica si pe urma la sectia de vot, unde ( surpriza!) ea nu era pe lista de votanti, dar barbatul ei, mort demult, era…

„Am intrebat pe fata din comisie :

Si?A venit sa voteze?

Nu!…a raspuns aceea..

Ia uite, nenorocitu, nici la biserica n-a fost si nici pe-acasa n-a mai dat de -o vreme!A plecat cu o blonda inalta la Andronache si nu s-a mai intors…”

Sic!?!

Pana cand, vazand privirea ei jucausa, unul din comisie si-a adus aminte ca la Andronache e cimitir si s-a pus pe ras.

Si cand ma duc la cimitir, …e acolo o femeie care ingrijeste de mormant, ca i-am facut din ala cu patru camere, si cand ma vede eu o intreb :Al meu ce mai face? si ea raspunde : Nu-i acasa , ca a plecat la mare cu una…abia mai pe toamna se intoarce…n-are rost sa-l mai cautati pana atunci!…E, ce barbat am avut!unde era el mai venea si o femeie, pe urma inca una..ca era om cu haz si atent cu toate…!”

S-a distrat si profesorul, dar tot n-a operat-o nici in ziua aceea, ca erau o multime de interventii cu programare anterioara .

„Don Gheneral” are doi baieti si o fata, toti mari si la casele lor, a crescut cinci nepoti, dar n-a fost in stare sa-si poarte de grija, asa ca a cazut cu tzatza in coltul mesei si i s-a innegrit sanul, cu durere mare…E totusi norocoasa, dupa ce i-a scos o parte din san, ca stransese puroi, s-a dovedit ca, Slava Domnului!, nu e nimic suspect…”Don Gheneral” e o norocoasa, cea de a noua operatie pe care a facut-o in viata ei nu i-a adus surprize neplacute in plus, ci doar emotii mari ( ca la ultima interventie, pentru o proteza la genunchi era sa moara pe masa!).Era „Don Gheneral” verde-albastruie cand pleca spre blocul operator si nu-i mai ardea de glume…A rezistat! O sa se faca bine si , cu ajutorul lui Dumnezeu, va fi iar seful clanului de acasa, caci nimeni nu iese din cuvantul ei si toata lumea, inclusiv copiii sai i se adreseaza cu „Dumneavoastra”, asa cum n-am mai auzit demult…Tot ei au inventat insa si porecla de „Don Gheneral”, care i se potriveste manusa!Apriga femeie!

Si eu care-i spun mamei cateodata chiar si „Auzi fata!”!!!!!Sa-mi fie rusine!

Anunțuri