AM PRIMIT O AMANARE!!!!MULTUMESC,DOAMNE!

E chiar asa!Am primit un cadou aproape nesperat!De data asta

NU E CANCER!!!!!

Eram bine, nu-i asa?

Parsiva si nenorocita boala, pentru ca-ti afecteaza in primul rand SPERANTA.

Si totusi, aceeasi boala te invata sa speri prin fiecare gura de aer.Te mai invata ca nu exista decat o singura  cale CREDINTA

Unde ramasesem?aveam „ceva” la sanul ramas…Am facut sonoelastografia (apropo!cel mai bun medic specializat pe ecograf pentru san este,din punctul meu de vedere, dr.Teodorescu de la Medsana Primaverii).Dna.doctor mi-a confirmat temerile, cum ca acolo, undeva, pe la ora 7-9  (pe cadranul sanului, ceasul feminitatii noastre),am doua tumori incerte…sa nu ma sperii, dar, avand in vedere antecedentele mele si ale rudelor…operatia ar fi indicata…cat mai repede!

„recomand excizie si examen histopatologic”

De la aceste vorbe si cateva poze lucioase alb-negru, pe care le-am privit de nenumarate ori cautand RASPUNSUL, a reinceput caruselul noii mele batalii…cu doua tumori si spaimele mele!

Profesorul a fost si el foarte categoric: n-are rost sa astept!asa ca m-am programat intr-o marti pentru internare la IOB cu vinerea aceleiasi saptamani.Mi-am facut bagajele si m-am prezentat cuminte pentru analize (tomografie toracica si abdominala, control cardiologic si EKG, apoi timpii de sangerare si analiza sangelui).Am avut bafta de un loc intr-o rezerva, in care o pacienta (o fata dulce, tanara, cu doua fetite acasa si cu cancer la san), lasase un televizor,sub forma unei donatii.Multumim, Crina!Tot weekend-ul am privit TVR2,Prima si Realitatea…am decis ca TVR2 e un post foarte bun cand nu ai altul!Am fost programata pentru operatie luni, asa ca dupa-amiaza am vorbit cu anestezista…Si pe urma, de vineri seara pana luni, am baut ceaiuri fierbinti cu miere si lamaie…pentru ca am racit!Ma durea gatul si, desigur, n-a trecut pana luni…Asa ca medicul ORL a hotarat ca trebuie sa iau antibiotice 5 zile si drept urmare, m-am externat si am plecat acasa pentru o saptamana !Asta da bafta!

Toata saptamana aceea m-am perpelit la foc marunt, asteptand sa treaca…timpul!Nici n-am deschis calculatorul…am privit din varful patului spre televizor, vazand uneori si ce se intampla in cate un film.N-am primit pe nimeni in vizita si nu m-am dus nicaieri,de frica sa nu ma imbolnavesc si mai rau.Pe sambata deja speram ca nu ma voi putea opera.Pana luni mi-a trecut si m-am internat din nou!

Apoi a fost ca intr-un vis!Ca si cand as fi privit la un film, la o poveste a altora…Ca si data trecuta cand m-am operat, am primit indicatia clara sa vin „nemancata si nebauta”.Asa ca, pe la ora 12, la zece minute dupa ce imi pusesem lucrurile in noptiera de langa pat, a venit asistenta de la sala de operatie si m-a luat pe sus.Mi-a tot cautat vene, pe la picioare, ca sa nu-mi afecteze mana in cazul unei mastectomii, pentru care semnasem deja.Nu mi-a gasit, asa ca pana la urma tot la mana mi-a pus perfuzia…

Stiati ca daca ai mastectomie la ambii sani si chimioterapia se face cu perfuzii in venele de la laba piciorului?

Profesorul a mai verificat o data semnele de la ecograful preoperator si m-a avertizat ca daca va fi nevoie  „taiem tot”.Apoi am intrat in sala de operatie si toate s-au calmat…ca si cand s-ar fi filmat cu incetinitorul…luminile puternice deasupra ochilor mei, senzorii cardiaci…”ridicati putin capul, va rog!”…curelele cu care te fixeaza in forma de cruce pe masa de operatie…”de ce numai eu primesc toate cazurile in care pacientele nu au vene”..”pentru ca esti buna!de aia!” si pe urma linistea coborata peste „Tatal nostru, care esti in ceruri…”

Si cel mai important, TREZIREA, pe un pat la blocul operator si vocea profesorului…”A fost bine!”.Am privit catre mana mea dreapta si am respirat adanc..fara sa simt dintii drenei din san..si fara sa vad borcanelul armonica devenit semnul distinctiv al pacientelor cu mastectomie…NU AVEAM MASTECTOMIE!

„A fost bine!”

Inseamna ca nu e cancer!Altfel profesorul ar fi taiat tot, asa cum m-a avertizat!

Multumesc ,Doamne Dumnezeule!Multumesc!