Dumnezeu râde

Sa ma fi schimbat deja boala asta?

As zice ca nu, asa la prima vedere.Adica vorbesc, mananc, dorm noaptea si nu visez neaparat prostii (in una dintre nopti ma dadeam cu sania pe un derdelus care se termina in strada si eram chiar atenta sa nu ma calce masina), rad si glumesc cu multa lume, ma pregatesc sa plec in weekend la Sinaia cu sotul meu (nu mai suport sa stau in Bucuresti pe caldurile si praful asta,vreau neaparat sa schimb peisajul si sa fiu putin singura numai cu el).

Problema e ca ma suna o prietena buna a mea din Braila si eu trec telefonul pe silent pentru ca nu pot sa vorbesc cu ea.Nu stiu ce stie si n-am chef sa-i explic.Alta prietena imi spune ca mai bine m-as duce acasa in weekend, sa ne intalnim si sa ma vada si ei , iar mie mi se pare imposibil de suportat ideea ca as putea sa ma duc acasa,sa ies la o terasa in oras si eventual sa fiu cu prietenii.Despre ce am vorbi oare?

„Voi ce-ati mai facut lately?eu am facut un cancer mic!”

„Salut, nu te-am vazut de mult! Eh, am fost ocupata mi-am facut o mastectomie.Nu-ti face griji, nu-i mare lucru, te doare axila si taietura, nu-ti simti bratul de la umar la cot in partea posterioara si esti stresat ca poti face un limfedem chiar si dupa ani de zile, in rest…”

Imi imaginez cam ce se discuta la serviciu despre boala mea.Cred ca sunt inca pe prima pagina a stirilor interne.”Ai auzit, mai,are cancer la san.Saraca!!!Cum, nu stiai, a facut mastectomie!E tanara, sa stii, are numai 45 de ani, mah !!!”

O sa-mi fie foarte greu sa iau viata de unde am lasat-o, plus boala asta.Nu stiu inca daca voi reusi sa fac fata intalnirii cu toata lumea.Mai ales celei cu tatal meu,care nu stie, desigur, ca si eu sunt bolnava ca si mama.E prea batran ca sa poata duce tot, asa ca-l mintim in fiecare zi.Nu stiu ,insa, daca va tine mereu.

Imi propusesem in spital sa devin foarte egoista si sa ma gandesc in primul rand la mine.Problema e ca exact la mine nu vreau sa ma gandesc.Evit sa ma gandesc la viitor, la tratamente, la ce-o mai fi.

Se spune ca atunci cand facem planuri, Dumnezeu râde.

As vrea sa ma pot intoarce la Dumnezeu si sa caut sprijinul Lui, dar realitatea e ca ,inca, nu ma pot concentra.