MALIGNA

„Tumora maligna cadranul supero-extern al sanului C50.4”

Asa suna diagnosticul de pe foaia mea de externare de la Institutul Oncologic Bucuresti.L-am citit in fuga, la usa secretariatului si am simtit cum mi se inmoaie genunchii.

Stiam ca la asta ar trebui sa ma astept din clipa in care, deschizand ochii la ATI, am simtit, am stiut, am fost sigura ca nu mai am sanul meu stang, inainte ca altcineva sa-mi confirme asta.Stateam acolo, cu burta in sus, legata de perfuzie pe de o parte si de neputinta miscarii pe cealalta parte, cea operata.Din pieptul meu bandajat ieseau, incolacindu-se savant, doua fire atarnate de un burduf de drena, legat si el de pat, accentuand si prin asta sentimentul de prizonierat si tortura.Nu ma durea nimic, nu puteam gandi, pluteam inca intr-o supa gri.Ma trezeam pret de cateva secunde, il priveam pe sotul meu ca printr-o ceata,vorbeam chiar cu el cuvinte mici si adormeam din nou un minut sau doua.

A trecut si chirurgul pe la patul meu, a si spus ceva de genul:” A fost necesar…mai mult decat am crezut…binele dvs…”, dar toate astea mi le-am amintit asa trunchiate mult mai tarziu.

Aceeasi ceata gri s-a prabusit peste mine citind diagnosticul in ziua iesirii din spital.Stiam ca sunt prizoniera in continuare.Ca nu s-a terminat.

Maligna…maligna.

Am cancer.

CANCER LA SAN.

Anunțuri