Teoriile care i-au adus iniţiatorului lor, fostul doctor german Ryke Geerd Hamer, interdicţia de a mai practica medicina şi condamnări la închisoare, au ajuns şi în Timişoara. Ieri, acestea erau „împărtăşite” mai multor persoane, departe de ochii lumii, într-o grădiniţă particulară din Piaţa Maria. Acesta nu a fost primul eveniment de acest tip din Banat.

La nivel global, seminariile despre NMG sunt ţinute de adepţii lui Hamer, care şi-au format o structură asemănătoare unui cult, şi de speculanţi, pentru partea pur comercială: taxă de participare, vânzarea de cărţi publicate de edituri obscure.Taxa de participare la seminarul din Timișoara a fost de 150 de lei, iar la fața locului se puteau achiziționa cărți.
Morţi în numele teoriei
Organizatorii evenimentului, care nu au dorit să fie fotografiaţi sau să le fie menţionate numele, susţin teoria celui care spune că un bolnav trebuie să renunţe la tratamentul medicamentos, inclusiv în cazurile de cancer. Potrivit numeroaselor surse ce pot fi găsite la o simplă căutare pe internet, spre exemplu articole din publicaţii precum celebrul săptămânal Der Spiegel, acest lucru a cauzat suferinţe inimaginabile şi moartea mai multor persoane, cifra deceselor fiind de ordinul zecilor sau chiar sutelor.

„Teza” lui Hamer are la bază aşa-zise „conflicte” de ordin psihologic. Acesta a creat NMG după ce şi-a pierdut fiul, împuşcat în timp ce dormea, apoi soţia, îmbolnăvindu-se ulterior de cancer testicular. Adepţii săi susţin că s-a vindecat singur, însă această formă de cancer are una dintre cele mai ridicate rate de răspuns la tratamentul convenţional, de aproape 90 la sută. Cei care ofereau vindecare fără medicină în Piaţa Maria au declarat că sistemul medical, alături de industria farmaceutică şi cea producătoare de aparatură medicală, încearcă să nu lase asemenea tratamente fenomenale să iasă la suprafaţă. Această teorie a conspiraţiei îi aparţine lui Hamer, acum în vârstă de 77 de ani.
Caz celebru
Olivia Pilhar a apărut în paginile ziarelor din toată Europa în 1995. În vârstă de numai șase ani, ea fusese diagnosticată cu nefroblastom – tumoare Wilms. Părinții Oliviei au respins chimioterapia, care îi oferea aproximativ 90 la sută șanse de supraviețuire, urmând sfaturile lui Hamer și aducând-o în pragul morții. După ce autoritățile austriece au făcut presiuni, amenințând cu ridicarea drepturilor celor doi, aceștia au fugit în Spania.
Tumoarea a ajuns la dimensiunile unei mingi de fotbal, iar în urma unor negocieri la care a participat și Thomas Klestil, atunci președinte al Austriei, părinții Oliviei au fost convinși, nu fără ajutorul poliției spaniole, să se întoarccă în țara natală și să accepte ca fetița lor să urmeze tratamentul medical de urgență. Deși mai avea mici șanse de supraviețuire, Olivia a fost salvată de chimioterapie. Ambii părinți au fost condamnați la câte opt luni de închisoare pentru vătămare corporală din culpă. Ei susțin chiar și în prezent metoda lui Ryke Geerd Hamer. După cazul Pilhar, acesta a mai fost anchetat de autoritățile austriece în 40 de cazuri similare, dar soldate cu decese.
Un alt caz este descris în amănunt, cu fotografii explicite despre evoluția unui cancer la sân, pe o pagină de internet dedicată de Gilbert Jakubczyk soției sale, Michaela Jakubczyk-Eckert. „O jelim pe Michaela” este titlul sub care suferința femeii, cauzată de renunțarea la chimioterapie și urmarea metodei lui Hamer, este descrisă până la moartea acesteia.
„Corpul îşi face treaba”
„Întâlnirile au loc între oameni care sunt pe o anumită frecvenţă, care înţeleg că vindecarea o pot face doar ei, ca pacienţi. Niciodată nu te va vindeca doctorul, organismul tău este perfect şi poate să-şi facă treaba”, au declarat organizatorii seminarului promovat pe internet de către Adriana Tătaru, care nu precizează şi o funcţie sau specializare.
Teoria conspirației, pe care și-au însușit-o cu brio și cei care promovează această „alternativă”, numită peste tot în lume șarlatanie medicală, este întreținută și pe site-ul oficial în limba română: „Oficial, în Europa nu i se permite niciunui medic să practice Noua Medicină Germanică. Totuşi, în prezent, în întreaga lume există mulţi medici care mai au încă conştiinţă, dar toţi sunt nevoiţi să aplice pe ascuns această medicină, deoarece se tem de represalii”, se arată la secțiunea de informații a paginii de internet.
Organizatorii seminarului din Timișoara au precizat că ei nu au sfătuit niciodată persoanele cărora le prezintă principiile NMG să renunțe la tratamentul medicamentos, menționând că „decizia este individuală”.
„Aceşti indivizi ar trebui să fie închişi, sunt tot felul de şarlatani care profită de credulitatea anumitor persoane. Întreruperea tratamentului în cazul unui pacient diagnosticat cu cancer este o condamnare la moarte”, a declarat dr. Şerban Negru, specialist în oncologie.

În 2008, presa din România scria:
“La numai trei luni de la lansarea europeana, compania farmaceutica F.Hoffmann – La Roche anunta inregistrarea in Romania a celei mai noi forme de terapie in tratamentul cancerului colorectal – Avastin®.
Rezultatele celui mai recent studiu referitor la eficacitatea Avastin® (bevacizumab) in tratamentul cancerului, finantat de National Cancer Institute (NCI) din cadrul National Institute for Health (NIH) si realizat de o echipa de cercetatori din cadrul Eastern Cooperative Oncology Group (ECOG), au evidentiat beneficii semnificative in terapia cancerului pulmonar cu Avastin® si a cancerului de colon – cele mai frecvente tipuri de cancer intalnite in intreaga lume, medicamentul primind, din aceasta cauza, aprobarea autoritatilor din Statele Unite si Europa, in procedura de urgenta. Tratamentul cu bevacizumab in cancerul colorectal creste speranta de viata cu 67% fata de tratamentul traditional doar cu chimioterapice.

De asemenea, studiul a aratat ca terapia cu bevacizumab dubleaza speranta de viata a pacientelor cu cancer mamar metastatic netratat, fata de tratamentul doar cu chimioterapice. Studiul a fost prezentat la sfarsitul lunii mai in cadrul intalnirii anuale a ASCO – American Society of Clinical Onclogy care a avut loc in Orlando, SUA.
Avastin® este primul medicament care inhiba angiogeneza – dezvoltarea vaselor de sange care hranesc tesuturile tumorale. Avastin® actioneaza prin inhibarea unei proteine numite VEGF (Vascular Endothelial Growth Factor), care sustine angiogeneza, intervenind astfel in procesul de angiogeneza si impiedicand replicarea celulelor canceroase.”

Drama fără precedent a familiei Sabo am aflat-o în urma unei scrisori trimisă la redacţia Monitorului de Vrancea, care a publicat un articol. Am contactat familia si totul este real. Şi dacă omenia nu a dispărut de tot, dacă fiecare om care este mamă sau tată, fiu sau fiică vor încerca să se pună măcar puţin în pielea acestor nefericiţi, cu siguranţă existenţa lor se va schimba în bine… „Suntem un grup de oameni din Focşani care vă roagă din suflet să faceţi un mare bine unei familii din oraşul nostru, grav bătută de destin. Se numesc Marinela Sabo, de 42 de ani şi Alexandru Sabo, de 41 de ani, doi soţi grav bolnavi şi cu doi copii de crescut, unul în clasa a IV-a, Elena – 10 ani şi Cosmin în clasa a VII-a, de 13 ani. Aceşti oameni sunt diagnosticaţi cu două boli cumplite: Marinela are neoplasm ovarian cu determinări secundare şi hepatice, iar soţul, Alexandru, ciroză hepatică, encefalopatie hepatică. Sunt atât de necăjiţi încât nu au nici ce pune pe masă celor doi copilaşi pe care-i cresc cu mare dragoste şi care sunt lumina ochilor lor. În afară de faptul că sunt grav bolnavi, stau cu chirie în cartierul Sud din Focşani, nu au apă şi nici căldură, iar în afară de pensia lor mai au şi credite bancare. Noi, câţiva oameni care am aflat de ei îi ajutăm cum putem, când şi când, dar atunci când mai multe forţe se unesc, ajutorul este mai mare. De aceea vă rugăm din suflet să vă alăturaţi nouă şi făcând public acest caz atât de grav, viaţa lor şi mai ales a celor doi copii va fi, poate, mai uşoară. Orice ajutor este binevenit pentru această familie, de la mâncare până la haine, detergenţi şi mai ales bani. Vă rugăm să vă opriţi privirea asupra acestui articol şi să facem ceva, oricât de mic, pentru aceşti oameni care nu se bucură de nimic şi pe care boala nemiloasă îi usucă din picioare şi pentru aceşti copilaşi care au nevoie de noi. În speranţa că rugămintea noastră va fi ascultată vă mulţumim din suflet. Puteţi contacta familia la telefon 0720.388.099.

Până acum cinci ani, Marinela, Alexandru şi copiii lor îşi trăiau, ca orice familie modestă, dar împlinită, existenţa. Până să se închidă fabrica, el lucra ca muncitor la Insta Electric, iar ea, confecţioneră într-o fabrică de confecţii din oraş. Amândoi se străduiau să le asigure celor doi copii necesarul unei vieţi decente şi s-au aplecat asupra educaţiei lor cu toată atenţia şi dragostea. Astfel, an după an, fetiţa şi băiatul le-au bucurat inimile obţinând mereu, premiul I. Cînd li s-a oferit posibilitatea de a se muta din cămăruţa în care locuiau, într-un apartament cu două camere închiriat de primărie, au crezut că existenţa li se aşează, în sfârşit, pe făgaşul normal. Au făcut un împrumut bancar de 4400 lei ca să achite suma impusă de închirierea apartamentului şi şi-au cumpărat lucrurile atât de necesare într-o gospodărie. „Nu ne gândeam pe atunci că ne vom îmbolnăvi atât de grav, am zis că vom reuşi să ne plătim ratele la bancă din două salarii, chiar aşa mici cum erau. Am zis să avem tot ce ne trebuie… Şi uite, acum, frigiderul cumpărat atunci, în loc să fie plin cu alimente, este plin cu medicamente….“, a spus Marinela.
Boala l-a lovit mai întâi pe Alexandru. Pe negândite. În urmă cu şase ani. „Mi se părea că am burta cam mare şi m-am dus la medic. După analize, mi s-a spus clar: ciroză hepatică. Mi s-a scos apa o dată. Apoi situaţia s-a agravat. Stau numai cu tratament. Iar din octombrie încoace, o săptămână acasă, una în spital. A trebuit să mă pensionez pe caz de boală. Pensia este de 480 de lei. Şi numai medicamentele mele costă, lunar, 300 de lei“, a spus Alexandru. După ce a reuşit să treacă peste momentele de disperare în care au aruncat-o boala soţului ei, Marinela a devenit omul de bază al casei. A încercat din răsputeri să aducă echilibrul în familia ei şi a crezut cu tărie că voinţa şi dragostea pentru copii o vor ajuta să treacă peste orice. Dar… „Anul trecut, în luna august am făcut o ecografie banală. Mă umflam în burtă şi nu ştiam de ce. Atunci mi s-a descoperit tumora ovariană. O tumoră lichidă motiv pentru care nu mi s-a recomandat operaţia. Am aflat brusc, într-o secundă că am cancer. Stadiul IV. Diagnosticul a venit ca o palmă peste faţă“, a explicat Marinela. A intrat în depresie, au fost zile şi nopţi de chin şi apoi… „Am zis că nu se rezolvă nimic cu lacrimi şi cu statul în pat. M-am luat cu copiii, am avut aproape vecinii, familia.. Şi am început lupta“, spune.

„Nu cer decât încă cinci ani de viaţă“

Amândoi foarte bolnavi, au discutat cu cărţile pe faţă şi au decis să lupte împreună pentru viaţă. Copiii, prea mici, au încă mare nevoie de ei! Aşa că… „am decis să spunem Nu! Nu suntem bolnavi! Indiferent ce boală ai, contează şi mentalul. Ne dorim măcar ca unul din noi, să primească doar încă cinci ani de viaţă… Să ne vedem măcar unul dintre copii angajat, pe picioarele lui… Ca să-l susţină şi pe celălalt“, a explicat Marinela. Iar copiii, chiar dacă doar bănuiesc pericolul ce le paşte familia, sunt absolut remarcabili. În carnetele lor sunt note excelente, cum nu vezi în destule dintre carnetele multor răsfăţaţi ai sorţii. În plus, aşa mici cum sunt, au ajuns experţi în ajutorarea propriilor părinţi. Fetiţa ştie clar ce şi de unde se iau şi cât costă medicamentele pe care este trimisă să le cumpere atunci când părinţii îşi permit. Iar băiatul a învăţat să facă cele mai bune cumpărături. Ştiu amândoi că nu sunt bani, că tot venitul familiei depăşeşte cu foarte puţinn 500 de lei, asta dacă adună şi alocaţiile lor. Aşa că nu au pretenţii. „Nu au calculator, nici internet, lucrează totul cu pixul pe hârtie. Facem socoteli cu capul şi din când în când, dacă este neapărată nevoie mai verificăm cu calculatorul de pe telefon. Aşa învăţăm noi“, explică Marinela.

„Sunt luni în care nu ne permitem amândoi medicamentele“

Cu o rată la bancă de 250 lei lunar, la care se adaugă cheltuielile impuse de veşnicele internări – „ştiţi, în spital nu au medicamente, trebuie să le cumpărăm“ – plus achitarea facturilor şi nevoile la limita strictului necesar ale copiilor, celor doi soţi nu le rămân aproape niciodată bani pentru medicamentele obligatorii bolilor lor. „Nu se dau toate gratuite sau compensate, sau nu le găsim aşa, ci doar cu bani. Au fost luni în care pentru medicamentele soţului am dat şi 300 de lei. Eu… eu sinceră să fiu… am medicamente de luat dar… nu le mai iau. Nu avem bani. Sunt perioade în care din 80 de lei trăim toată luna… Şi apoi, ştiţi, analize trebuie să facem mereu şi se ştie că nici astea nu sunt gratuite“, spune Marinela.
De cele mai multe ori, femeia se rezumă la a face şedinţele de chimioterapie din trei în trei săptămâni. Şi trăieşte, neputincioasă, efectele pe care le au acestea asupra propriului organism pe care nu are bani să-l ajute cu alte medicamente sau chiar alimente… Datori la întreţinere aproape 4000 de lei, fără apă caldă şi căldură (tăiate pentru neplată) bieţii oameni zâmbesc trist când îi întrebi dacă pe copiii lor eminenţi îi va vizita, anul acesta, Moş Crăciun. „Ei îl aşteaptă. Dar nu cred că va veni… Cel puţin deocamdată. E prea sărac. Dar măcar mai petrecm un Crăciun împreună. Şi pentru asta, îi mul-ţumim lui Dumnezeu în fiecare zi“…

Toti cei care au trecut prin boala aceasta stiu cata suferinta si cat chin provoaca tratamentele si spaima.Poate ca dintre voi unii pot ajuta cumva aceasta familie.Oricum si cu oricat.Eu va multumesc in numele lor.Puteti verifica situatia si sunand la redactia ziarului.
Vine Craciunul..Ce alt moment mai bun pentru a ne apropia de Dumnezeu facand bine?Eu sper ca acest Craciun sa fie si pentru ei unul cu daruri si voi ajuta si eu pentru asta.

Era septembrie cand Tomomi Arikawa s-a strecurat pe usa biroului ei catre programarea de la ora doua pe care o avea la o clinica pentru a face o.Se astepta sa se intoarca repede la birou, clinica fiind peste drum de ABC News, unde era editor pentru 20/20.
Trebuia sa verifice natura unui nodul care-i aparuse la sanul drept, asa cum o sfatuise ginecologul sau.Nu era prea ingrijorata, pentru ca sanul nu era tare sau rigid, ca ceva in care creste ceva ce ar semana cu o tumoare, nu?Si in plus ea era atat de tanara…Era prima sonografie din viata ei si s-a intins calma pe masa, in timp ce tehniciana plimba.un cap din plastic peste sanul ei.”Am simtit o retinere in respiratia ei.S-a uitat la mine si a spus ‘Aceasta e doar o rutina.Il voi c.hema pe doctor, ca sa verifice si el’, isi aminteste Tomomi “A avut un moment greu asteptand ca doctorul sa repete investigatia,in timp ce insista pe un anume punct si mai ales sa-l auda spunand “Nu vreau sa va mint…asta nu arata bine deloc!”
A stiut in acea clipa ca medicul crede ca ea are cancer la san, ca si mama, ca si bunica ei,.Era uluita, ca si cand o piatra imensa ar fi cazut peste ea.”Mereu m-am asteptat ca as putea face boala, cu istoricul familiei mele, dar nu la 31 de ani.” Bunica ei, Shizuka Okura,avea 60 de ani cand a fost diagnosticata, iar mama ei, Keiko,avea 48.
Doctorul a invitat-o deindata in camera alaturata pentru a-i face imediat o biopsie.Asteptand interventia, si-a sunat parintii, dizolvandu-se brusc intr-un potop de lacrimi.”Nu-ti face griji, voi fi acolo intr-un minut,da-mi adresa!” a spus mama ei.Adresa…ce adresa avea clinica?nu-si putea aduce aminte…se gandea doar cu groaza ca sora ei mai mica are doar 27 de ani si ca…oare ar putea fi si ea..?
Radiologisul a folosit pentru biopsie un ac cu care a extras 5 mostre de tesut din nodul.Apoi a incercat sa o linisteasca pe Tomomi spunandu-i cat de tratabila este boala…daca e “ceva” acolo…dar cuvintele se invarteau aiurea prin cameras…Apoi, o asistenta a adus-o pe Keiko inauntru, care avea o privire extrem de ingrijorata, vinovata si infricosata, cum isi aminteste Tomomi.”Acela a fost inceputul..nu cred ca zambit nici macar odata in urmatoarele doua luni.
In ziua urmatoare a aflat fara nici un dubiu ca tumoarea ei era maligna, ca are cam doi centimetri, cat o boaba de strugure..cancerul apasa dinauntru in afara pielea ei si asta simtea ea la atingerea nodulului.
Cancerul la san afecteaza cca.200.000 de femei din SUA in fiecare an, dar numai 7% sunt sub 40 de ani.Si numai 5-10% din cazurile noi sunt legate de un istoric de cancer in familie, ca in cazul lui Tomomi.Deci nu e o surpriza faptul ca la analiza genetica BRCA 1 si BRCA 2, cele care arata riscul predispozitiei la cancerul sanului, testul lui Tomomi , ca si al mamei ei, a iesit negativ.Bunica e8i, care nu s-a testat niciodata genetic a murit de Alzheimer, nu de cancer.Mutatiile sunt rare, afectand una din 1000 de femei si rar dintre cele asiatice.Rata cancerului este in general mai scazuta la populatia asiatica decat la alte grupuri etnice.
Si totusi, se intalnesc mereu astfel de situatii in care membrii unei familii fac unul dupa altul cancer la san si au testele genetice negative, ceea ce sugereaza ca mai actioneaza si alti factori in afara acestuia si ca aceste analize nu sunt decisive.Ceea ce nu inseamna nici ca boala nu se transmite genetic, realitatea aratand, totusi, contrariul.
Masurile care se iau in SUA atunci cand testele genetice sunt pozitive implica chirurgia profilactica cu indepartarea ambilor sani preventiv si. chimioterapie agresiva.Femeilor li se mai pot recolta la cerere ovule, pentru cazul in care dupa chimio vor intra la menopauza timpurie indusa.
Tomomi a decis impreuna cu doctorul sau ca nu va face dubla mastectomie, din moment ce testul genetic nu a fost pozitiv, ci doar mastectomie la sanul cu tumoarea.Cel mai greu i-a fost sa se gandeasca daca vrea sau nu sa intre in programul de fertilitate si sa accepte prelevarea de ovule, considerand ca e aproape imoral sa-si doreasca un copil in conditiile in care are boala.
Stia ca daca ar fi fost vorba de altcineva sugestia ei ar fi fost ca persoana n-ar trebui sa mai aiba copii cu riscul ca acestia sa mosteneasca genetic boala.Dar acum era vorba despre ea si nu mai gandea la fel.Doctorul a incurajat-o cu ideea ca pana ce copilul ei va avea 20 de ani tratamentele vor evolua cu siguranta.Dupa chimio ar urma oricum un tratament hormonal de 5 ani, cancerul fiind estrogen pozitiv, deci o sarcina ar fi exclusa in aceasta perioada.
Desigur mastectomia lui Totomi a fost concomitenta cu o operatie plastica de reconstructie a sanului, asa ca atunci cand s-a trezit ea nu a avut socul sanului lipsa.I se pusese un tesut de expansiune a pielii, temporar, care sa formeze un fel de buzunar pentru implantul de san, ce urma sa aiba loc dupa cateva luni.Si a mai avut o surpriza placuta:nodulul limfatic santinela scos si el la mastectomie nu era afectat, ceea ce inseamna ca boala nu s-a raspandit in sistemul limfatic si exista o buna sansa ca alte organe sa nu fie afectate de cancer.
Toata familia a fost langa ea, iar sora ei nu a parasit camera decat odata cu Tomomi la externarea ei,i-a pus muzica, i-a citit mailurile de la prieteni si colegi, le-a raspuns acestora (tot printr-un mail ironic “Regina dramei are cancer la san si nevoie de sprijinul vostru in fiecare zi!” le anuntase Tomomi tuturor vestea bolii ei!).
Cand si-a privit sanul, doua zile dupa operatie Tomomi nu a avut motive de oripilare, arata ca un san, dar fara sfarc,aceasta fiind singura diferenta.Bucuria s-a mai estompat cand dupa o saptamana doctorul le-a spus ca se pare ca un nodul a fost totusi afectat si deci cancerul a parasit sanul.Tomomi avea stadiul IIB, cu o rata de supravietuire de 81% dupa 5 ani.Fara nodulul afectata rata ar fi fost de 90%.Atunci doctorul a decis o noua interventie pentru a scoate toti nodulii limfatici de la subrat si a-i trimite la analize.Tomomi a fost prompta si a acceptat, dar cu lacrimi in ochi, repetandu-si obsesiv:”Trebuie sa ma stapanesc!”.
In acea noapte n-a dormit.Nodulul acela afectat o supara chiar mai mult ca diagnosticul in sine.Atunci a realizat ca ar putea chiar sa moara din acest cancer, spune eaA doua zi era la usa cabinetului unui psihiatru, pentru a o ajuta sa lupte cu stresul bolii si spaimele nou aparute.
Cea de a doua operatie a mers bine si sase saptamani mai tarziu i se puneau la gheata 29 de ovule.In decembrie Tomomi s-a intors la serviciu.
Dar mai urmau si altele, in special efectele chimioterapiei.Uneori, cand zacea pe podeaua baii, terminata din cauza gretii si a starii de voma simtea ca nu mai are putere.Injectiile pentru imunitate dadeau dureri de muschi si oase atat de intense ca nu suporta sa fie atinsa nici accidental.Toata familia se simtea neajutorata si ea era ingrijorata si pentru ei, mai ales pentru parinti.
In sfarsit in martie tratamentul chimio a fost terminat.Amenintarea mortii trecuse, asa cum i-a spus mama.
Viata ca supravietuitor al cancerului este insa o provocare chiar si pentru cei mai energici si optimistiTomomi isi dorea sa reintre in normal cu viata ei ,mai ales ca sa nu se mai gandeasca la boala.
O mai interesa si altceva.Gandindu-se la experienta bolii prin care tocmai trecuse, ideea unui copil a devenit din ce in ce mai prezenta.Fie cu ajutorul ovulelor prelevate, fie prin adoptie.De unde nici nu vroia sa auda macar de asa ceva, acum era serios preocupata de problema.
Tomomi supravietuieste cancerului la san, a treia generatie a familiei sale care lupta cu boala.Exemplul ei si povestea pe care a impartasit-o ( mai amanuntit decat am facut-o eu), poate fi un exemplu de viata.
Iar pentru noi poate fi si un exemplu despre cum se intampla in alte tari si cum ar trebui sa fie si la noi intr-o zi.Oncolog,chirurg, chirurg plastician,psihiatru, analize amanuntite, decizii luate de comun acord cu pacientul si familia acestuia, un mediu afectiv corespunzator..oare cand va fi si la noi asa?Cei care au trecut prin spitalele si policlinicile din Romania cu un diagnostic de cancer la san stiu ce vreau sa zic.Si am mai zis aici pe blog.Chiar daca un medic sau altul sunt buni si preocupati de pacient, acesta nu participa de cele mai multe ori, nu stie ce variante are si trece prin boala ca printr-o nebuloasa… din care unii nici nu mai reusesc sa iasa.

Am gasit o idee frumoasa si un proiect in care merita sa ne implicam cu totii, fiecare pe masura posibilitatilor.

Proiectul Nera este un proiect al Fundaţiei „Sfânta Irina” care are, ca principal obiectiv, construirea primului Centru de Recuperare Oncologică din România.
Fundatia “Sfanta Irina” a mai facut si alte lucruri pentru bolnavii de cancer si eu respect pe cei care lucreaza in aceasta fundatie pentru un scop nobil, dar a carui sustinere inseamna o cruce greu de dus pentru un om sanatos.Cancerul e o boala urata…Hospice Sfanta Irina are misiunea de a ajuta pacientii de cancer aflati in faza terminala, precum si pe familiile lor, prin activitati medicale, psiho-sociale si spirituale, dand dovada de excelenta profesionala, compasiune, integritate si afectiune.

Proiectul Nera a obţinut o finanţare de la Uniunea Europeană, în valoare de 70% din totalul costurilor de implementare a proiectului, cu condiţia ca restul de 30% să fie acoperit de Fundaţia „Sfânta Irina”.

Cu alte cuvinte, UE este garantul principal al acestui proiect. Acum e nevoie de tine să crezi în el şi să ajuţi la strângerea a 1.000.000 €, sumă care va completa finanţarea UE.Pare enorm, dar suntem in Romania cel putin 1.ooo.ooo de oameni afectati de cancer prin boala noastra, a cuiva din familie, a unui prieten sau vecin…cu un singur euro de la fiecare s-ar strange aceasta sumna fara ca vreunul din noi sa simta cu adevarat ca a facut un efort.
Clinica Nera nu va fi doar un centru medical, ci o a doua „casă” pentru bolnavii de cancer care, cu ajutorul nostru, ar avea o şansă de recuperare.

“Cămaşa călcată de mama, înainte de examen. Umărul surorii mai mari pe care se sprijineau lacrimile şi întrebările tale. Pachetul trimis de bunica pe când îţi trăiai studenţia la cămin. Mailul de încurajare trimis de cel iubit înainte de marele interviu. Susţinerea celor dragi contează când ai de trecut provocări.
Atunci când viaţa e cea care aruncă provocările, susţinerea celor dragi te poate salva. Susţine proiectul Nera şi ajută-ne să oferim speranţă bolnavilor de cancer.”

Poţi dona 2 € pentru construcţia clinicii Nera trimiţând un SMS la numărul de telefon 890.
Numărul 890 este valabil în reţelele Cosmote, Vodafone şi Orange în perioada 15 octombrie – 31 decembrie 2011. Serviciile sunt oferite gratuit de Cosmote, Vodafone şi Orange. Nu se percepe TVA.

Poţi face si transferuri de bani la bancă sau online. Conturile sunt deschise la Banca C.R. Firenze România, Calea Moşilor nr.272-274, bl.16, sector 2, Bucureşti.

RO67 DARO 0002 0006 4936 RO02 în RON

RO24 DARO 0002 0006 4936 EU02 în EUR

Dacă nu poţi dona, spune-le totuşi prietenilor tăi despre acest proiect. Din om în om, se poate ajunge la cei care, pe lângă suportul moral, pot oferi şi suport financiar.

www.clinicanera.ro
www.sfantairina.ro

Fundaţia Sfânta Irina a fost înfiinţată în anul 1998, la iniţiativa unui grup de medici.

Membrii fondatori au răspuns nevoii de îngrijire paliativă specializată pentru bolnavi, până în ultima clipă a vieţii, înfiinţând primul Centru de Îngrijiri Paliative din Bucureşti şi vecinătate.

Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfânta Irina” acordă asistenţa medicală, socială, psihologică şi spirituală bolnavilor de cancer şi leucemie aflaţi în stadiu avansat, venind în ajutorul şi susţinerea acestora în cel mai dificil moment al vieţii lor.

Hospice Sfanta Irina are misiunea de a ajuta pacientii de cancer aflati in faza terminala, precum si pe familiile lor, prin activitati medicale, psiho-sociale si spirituale, dand dovada de excelenta profesionala, compasiune, integritate si afectiune.

Contact
Centrul de Ingrijiri Paliative ”Sfanta Irina”
Str. Erou Mircea Marinescu nr. 3
Voluntari, jud. Ilfov

Reconstructia sanului (proteza mamara) este o interventie puternic individualizata; daca o faceti, nu incercati sa preintimpinati dorintele altei persoane sau sa cautati sa ajungeti la imaginea ideala.

Reconstructia sanului (proteza mamara) este indicata daca :

* ati inteles bine care este diagnosticul si care sunt posibilitatile terapeutice
* nu suferiti de alte afectiuni grave ce pot impiedica vindecarea
* sunteti optimista si aveti asteptari realistice asupra sanului reconstruit si imaginii corporale

Reconstructia sanului (proteza mamara) implica interventii seriate. Se poate realiza atit in timpul mastectomiei, cit si dupa vindecarea zonei operate si urmarea tratamentelor specifice postneoplazice.

In timpul consultatiei cu chirurgul plastic veti discuta despre :

* de ce doriti interventia chirurgicala, care sunt asteptarile si dorintele dvs
* care este starea de sanatate, daca aveti alergie la vreun madicament, ce tratamente ati urmat
* ce medicamente folositi, daca sunteti fumatoare sau consumati alcool
* ce interventii chirurgicale ati avut
* vi se vor spune care sunt optiunile valabile de reconstructie a sanului in general si adaptate la situatia dvs
* care sunt rezultatele reconstructiei sanului si potentialele complicatii
* care sunt stagiile operatorii recomandate de chirurgul plastic, inclusiv interventiile necesare pentru obtinerea simetriei sanilor (simetrie mamara)

La urmatoarea consultatie (de obicei cel putin 2 consultatii sunt necesare), chirurgul plastic :

* va evalua starea generala de sanatate si care sunt eventualii factori de risc
* va examina regiunea mamara bilateral si va efectua masuratori detaliate pentru determinarea formei si marimii sanului de reconstruit
* va face fotografii necesare fisei dvs
* va stabili metoda de reconstructie, va va explica in ce consta, care sunt riscurile si complicatiile interventiei

Indicatii preoperatorii in cazul reconstructiei sanului (protezei mamare)

* nu mincati si nu beti nimic in noaptea dinaintea operatiei
* cu 2 saptamini inaintea operatiei, intrerupeti consumul de aspirina sau alte medicamente ce pot influenta coagularea sangelui; de asemenea, anticonceptionalele trebuie intrerupte cu 1 luna inainte
* interventia chirurgicala se efectueaza in afara zilelor de menstra
* daca aveti probleme medicale (tensiune, afectiuni vasculare, diabet, epilepsie, alergii la diverse medicamente, etc.), anuntati medicul chirurg
* evitati fumatul cu cel putin 1 luna inainte de operatie, precum si expunerea la soare sau solar
* nu tineti cura de slabire inainte de operatie, deoarece vindecarea poate fi intirziata

Desi sunt mai multe tehnici de reconstructie a sanului, scopul acestora este de a obtine un san cu aspect natural ca forma, de dimensiuni cit mai adecvate toracelui dvs. Trebuie sa stiti ca :

* sanul reconstruit nu va avea aceeasi sensibilitate ca cel natural
* vor fi intotdeauna pe san cicatrici lasate de liniile de incizie, atit cea de la mastectomie, cit si cea necesara reconstructiei sanului
* vor apare alte cicatrici pe corp, fie la nivelul spatelui, fie la nivelul abdomenului, lasate de interventia in zonele donatoare de lambouri, functie de tipul de reconstructie
* pentru obtinerea simetriei, de cele mai multe ori este necesara interventia de ridicare a sanului cu sau fara reductie mamara la nivelul celuilalt san, interventie care se efectueaza in alta sedinta operatorie

Decizia de reconstructie a sanului (proteza mamara) este extrem de personala. Dumneavoastra veti decide daca beneficiile interventiei vor preintimpina dorintele si asteptarile si daca riscurile si posibilele complicatii sunt acceptabile.

Posibilele riscuri ale reconstructiei sanului (protezei mamare) sunt :

* sangerare intra – si postoperatorie cu aparitia de hematoame
* infectie
* vindecare intirziata
* folosirea metodelor reconstructive cu lambouri poarta riscul de necroza partiala sau totala a lamboului, din cauze mai mult sau mai putin previzibile
* folosirea reconstructiei cu implant mamar poate sa duca in timp la aparitia contracturii si nevoia de schimbare a implantului

Interventia chirurgicala pentru reconstructia sanului (proteza mamara) se practica sub anestezie generala, iar durata sa depinde de metoda reconstructiva aleasa, intre 3 – 6 ore. De cele mai multe ori, operatia de mastectomie lasa prea putin tesut in regiunea mamara pentru a putea acoperi si suporta un implant mamar. Folosirea implantului mamar pentru reconstructia sanului aproape intotdeauna necesita acoperirea cu tesuturi de buna calitate, obtinute fie prin crearea de lambouri musculocutane, fie prin expandarea tisulara.

Reconstructia sanului (proteza mamara) folosind TRAM flap (lambou musculocutan abdominal ) foloseste ca zona donatoare regiunea abdominala, de unde se recolteaza muschiul drept abdominal impreuna cu grasimea si pielea de deasupra sa, ce ramine atasat de vasul sau de sange, apoi este tunelizat catre peretele toracic si modelat pentru a forma protuberanta mamara. In acest caz, folosirea implantului mamar nu este intotdeauna obligatorie, zona donatoare oferind suficient tesut pentru a da volum.

Reconstructia sanului (proteza mamara) folosind latissimus dorsi flap (lambou musculocutan din regiunea toracodorsala de partea sanului de reconstruit) foloseste ca lambou muschiul latissimus dorsi, cu pielea de deasupra sa, acesta ramanind atasat de vasul sau, care apoi se tunelizeaza catre zona de mastectomie si reformeaza noul san impreuna cu un implant mamar. Cicatricea care ramine in zona donatoare se poate camufla prin vestimentatie.

Reconstructia sanului (proteza mamara) folosind metoda expandarii tisulare este o metoda mai simpla, atunci cind are indicatie, dar este un proces de lunga durata. Consta in plasarea sub pielea zonei de mastectomie a unui expander tisular (un saculet cu invelis de silicon) care are atasata o valva prin care se introduce ser fiziologic treptat, in mai multe sedinte, pana ajunge la volumul dorit. Ulterior, printr-o noua interventie chirurgicala, se exttrage expanderul si in locul sau se plaseaza un implant mamar de volum asemanator cu volumul maxim al expanderului. Aceasta procedura poate dura 4 – 6 luni si implica cel putin 2 timpi operatori.

Indiferent de tipul de reconstructie a sanului, mamelonul si areola se reconstruiesc intr-un timp secundar, la aproximativ 8 – 12 luni de la reconstructie, cand se poate realiza si simetria mamara prin mamoplastie de ridicare / reducere la sanul contralateral.

In cazul reconstructiei sanului (proteza mamara), intrucit este o interventie de amploare este recomandabil ca spitalizarea sa dureze 5 – 7 zile cel putin, timp in care se observa evolutia lamboului, se administreaza antibiotice, antiinflamatorii, analgezice, antitrombotice, se fac pansamente zilnice si mobilizare activa supravegheata. Un pansament usor compresiv la nivelul zonei donatoare este recomandat, iar tuburile de dren ce se monteaza postoperator atat la nivelul sanului reconstruit cit si la nivelul zonei donatoare se vor extrage la citeva zile. La externare vi se vor da instructiuni despre modul de ingrijire a zonelor operate, cind sa veniti la control, reteta cu medicatia ce urmeaza sa o luati pe cale orala si alte recomandari privind regimul de activitate in perioada postoperatorie.

Rezultatul final al reconstructiei sanului (proteza mamara) va poate ajuta sa depasiti impactul fizic si emotional al amputatiei de san dupa interventia de neoplasm mamar. In timp, sensibilitatea la nivelul sanului va reveni, aspectul cicatricilor se va ameliora, desi nu vor dispare complet. Desi este o interventie destul de dificila pentru pacienta, cele mai multe femei care au suportat aceasta interventie au constatat o imbunatatire deosebita a calitatii vietii, a abilitatii de a arata si se simti bine.”

“O să-mi ramână mult timp agăţată de memorie amintirea zilei de 8 martie 2010. La orele dimineţii, pe holurile Institului Oncologic de la Fundeni dau nas în nas cu un fost coleg, foarte drag mie. Aş fi băgat mâna-n foc că e acolo in interes de serviciu. Aveam să aflu că soţia lui, mai tănără decât mine, era bolnavă de cancer. Plec răvăşită de vestea lui, îmi văd de veştile mele şi, când să ies din spital, dau peste o altă cunoştinţă. De data asta cea bolnavă de cancer e mama amicului. Nu sunt într-un Mall, nici măcar la Bestfest, sunt chiar într-un pavilion al canceroşilor unde mă întâlnesc întâmplător cu doi cunoscuţi.

Statisticile despre cancer nu-mi mai sunt străine demult dar întâmplarea asta mi-a dovedit la modul cel mai concret cu putinţă că a devenit deja comun să ai un cancer sau să ingrijeşti pe cineva drag afectat de boală. Într-o epocă în care pentru tot mai multe maladii există leac iar prevenţia e mai la îndemână decât oricând, incidenţa cancerelor şi mortalitatea sunt în continuă creştere la români. Una dintre cauze, poate cea mai importantă, este neştiinţa.De ce nu a ajuns la toate femeile din România vestea că atât cancerul mamar cât şi cel de col uterin sunt tratabile dacă sunt depistate la timp? Sa ştiţi că Ministerul Sănătăţii şi companiile farmaceutice au investit în ultimii ani sume frumuşele în campanii de informare asupra celor două maladii şi, cu toate astea, efectele sunt puţin spre deloc sesizabile în rata anuală a deceselor….

Am asistat în ultimii ani la un spectacol ridicol în care sume mari de bani au fost irosite şi în care mesajele de sănătate publică au fost comunicate inadecvat. Bugetele pentru prevenţia cancerului la femei circulă la nesfârşit între aceiaşi oameni, strâns legaţi unii de alţii prin prietenii, obligaţii şi contracte. În ţara în care trei mii de femei mor anual de cancer la sân iar alte două mii de cancer de col uterin, presa trebuie plătită ca să difuzeze ştiri despre prevenţie.”
(Alergăm după cancer în uniforme roz ca să-l prindem şi să-l înecăm în cocktail,scris de Sanda Nicola Blog, Cover story, Sănătate Mar 30, 2010 20 )
Articolul este foarte bun, ca şi celelalte de pe site-ul www.sandanicola.ro-rubrica de Sănătate şi nu numai.
Prezentatoarea stirilor de la B1TV, Sanda Nicola, a fost greu incercata de soarta. In varsta de 33 de ani, stirista a supravietuit unui cancer de col uterin, diagnosticat pe cand avea doar 28 de ani!