Comentarii pentru Cancerlasan's Weblog

Comentariu la HERCEPTIN de către cancerlasan

cancerlasan — Tue, 29 Sep 2009 21:25:21 +0000

sunt bine (inca!) si se pare ca nu mai fac alt tratament…desi Herceptinul ar fi fost indicat si pentru tumoarea mea Her2+, desi a fost intr-un stadiu incipient.Eu nu am putut intra in programul de Herceptin, deoarece am facut deja chimioterapie si am inteles ca se fac impreuna.Mama este bine si ea.In luna octombrie vom face seturile de analize complete, pentru ca am schimbat medicul oncolog si acesta e mult mai pretentios.Pana atunci am decis sa mai traiesc si eu un pic, asa ca am fost zece zile in Croatia si acum plec cateva zile in Danemarca.M-am saturat sa dau banii numai la doctori si pe tratamente!
Carmen, sa fii tare, pentru ca va fi bine.Tratamentul cu Herceptin e o sansa de vindecare foarte buna si inseamna si eliminarea intr-un procent important a posibilitatii de recidiva.Astept sa-mi scrii cum se face tratamentul, cum te simti si daca e foarte greu de suportat.Ma gandesc la tine, sa stii si iti sunt alaturi.O sa mai scriu cand ma intorc!

Comentariu la HERCEPTIN de către Carmen

Carmen — Tue, 18 Aug 2009 12:25:25 +0000

buna ziua!

nu sunt prea priceputa in ale internetului … nici in alte cele nu prea sunt , v-am gasit si v-am citit acum cateva luni cand asteptam cu infrigurare – la propriu si la figurat – sa incep tratamentul cu Herceptin – acum sunt in tratament, ceea ce e bine, nu?!
am revenit aici si am vazut ca nu ati mai scris si mi-era dor stiti cum se spune”.. mi-era dor de dumneavoastra, ca unui zid de o fereastra …” o sa-mi aduc aminte de unde stiu asta.
sunteti bine?! dar mama dumneavoastra?
toate bune,
Carmen.

Comentariu la CANCERUL MEU CEL PARSIV de către cancerlasan

cancerlasan — Tue, 28 Apr 2009 21:30:35 +0000

Nimeni nu mai e important dupa ce iese la pensie, indiferent ce-ar fi fost el vreodata…tu nu vezi in ce tara nebuna traim?
Acum, trebuie sa recunosc faptul ca poate e corect ca de un medicament extrem de scump sa beneficieze un om caruia acesta i-ar putea salva viata in ultima instanta ( gandind ca metastazele sunt un pericol mai mare decat un stadiu I sau II- apropo, pot exista metastaze si in stadiul II!).Pe de alta parte, poate ca un medicament revolutionar dat unui bolnav in stadiu incipient ar face din el un om chiar sanatos.
Who knows?Cine e pus sa judece asta?Cineva care probabil gandeste economic raportul calitate -pret-eficienta!Un functionar care semneaza si raspunde pentru ca a semnat!
Ai vazut ca nici in tari cu sisteme medicale mult mai evoluate nu se pot obtine cele mai noi si mai bune tratamente…Traim intr-o lume nebuna care cheltuie resurse enorme pentru arme sofisticate, de ultima inventie,intretinem luxul unor inutili tupeisti ajunsi vedete, bunastarea unor speculanti norocosi sau doar foarte bine informati, a unor gargaragii care promit la patru ani c-o sa ne fie candva mai bine ( pe lumea cealalta probabil!)…Asa ca… despre care dreptate vorbim?
Slava Domnului, ca inca traim, deci nu e totul pierdut! Ne putem bate pana la ultima suflare.Trebuie incercat tot ce se poate.Bate la toate usile si nu te lasa!

Comentariu la GANDURI CITOSTATICE de către cancerlasan

cancerlasan — Tue, 28 Apr 2009 21:08:00 +0000

Nu-ti face griji pentru forma de adresare.E OK asa!
Sa stii ca niciodata nu e prea tarziu ca sa ne schimbam modul de viata intr-unul mai sanatos.Si daca nu pentru mama, macar pentru tine si restul familiei.
Cartea despre care ti-am spus nu e una comuna, ci experienta unui doctor, profesor universitar, care are cancer de 15 ani ( o tumoare pe creier) de la 32 de ani, a suferit o recidiva acum 7 ani si care a studiat foarte multe despre boala lui si despre cancer in general.Asa ca nu e vorba neaparat de preventie.E o carte care te face sa crezi ca se poate supravietui si care iti ofera niste exemple si niste sfaturi care chiar pot fi urmate, in general.E o carte care-ti ofera si niste explicatii interesante si utile, scrisa intr-un limbaj apropiat, prietenos, usor de inteles.Mie mi s-a parut utila.
Sincer, nu cred ca un regim alimentar strict te poate face bine, dar unele limitari sunt absolut necesare in ceea ce priveste consumul de carne si derivate, necesitatea consumului de produse care contin mai ales Omega 3 si cat mai putin Omega 6, ce anume legume si fructe sunt mai bune pentru bolnavii de cancer, despre cum sa-ti dirijezi moralul si credinta astfel incat sa te ajute…toate astea sunt importante.Eu asa cred si pe mine m-au intarit cumva, m-au facut mai optimista decat eram la inceput, cand am aflat diagnosticul.
Boala asta e asa de parsiva si de … personala…e greu sa imparti cu cineva tot ceea ce simti…
Tu sa incerci sa te gandesti si la tine nu numai la mama ta…Ai si tu o viata!Eu am trecut si prin asta ( daca citesti blogul asta de la inceput, ai sa vezi ca si mama mea are cancer la san) si poate ca o parte din cancerul meu s-a nascut din cancerul mamei si din dorinta mea acerba de a “rezolva problema”.Nu lasa sa te copleseasca tot ceea ce vezi in jurul tau ,mai ales la Fundeni, unde e un loc ingrozitor, din punctul meu de vedere…destinat sa te termine psihic ( din punctul de vedere al curateniei, ciorilor din pomii sub care ar trebui sa te relaxezi la aer, dezorganizarii si vraistei totale,cainilor care te latra daca indraznesti sa te plimbi prin curte, boschetilor care inneaca aleile,asteptarea pe la usi gramada a bolnavilor si “apartinatorilor”,lumea care alearga bezmetica in rand cu doctorii de la un lift la altul si cate altele…despre astea ar trebui sa scriu mai in amanunt!).
Bafta multa si sanatate!Doamne ajuta!

Comentariu la CANCERUL MEU CEL PARSIV de către cancerlasan

cancerlasan — Tue, 28 Apr 2009 20:32:08 +0000

Multumesc de sfat si de urari!
Asa am si facut! Nu am acceptat tratamentul cu Taxani, pentru ca si mie mi s-a parut ca e prea mult.Asa ca acum mai fac trei sedinte de chimio “normale” (cu Doxorubicina, Endoxan si Methro…ceva), ca sa fiu in rand cu lumea cancerului de san in stadiul I-II.
De fapt,mai fac doar una, incepand cu 18.05., pentru ca doua le-am terminat deja.Iar apoi nu mai fac nimic…voi trece pe naturiste pentru recuperare si imunitate.Asta mi-am propus pana la sfarsitul lunii mai…Sper sa nu mai apara nimic neprevazut!
Imi pare tare rau de mama ta… de suferinta ei si-a ta.E groaznic sa privesti neputincios cum sufera cineva drag tie si tare greu e pentru tine acum.Dumnezeu ramane ultima speranta si ultima alinare.Catre El trebuie sa ne intoarcem cu totii.Dumnezeu sa o ajute pe mama ta, astfel incat sa i se amelioreze boala sau macar sa treaca mai usor pragul spre lumina si sa-i aduca linistea.Stiu ca nici o vorba nu te poate consola cu adevarat…

Comentariu la CANCERUL MEU CEL PARSIV de către evee

evee — Wed, 22 Apr 2009 18:05:33 +0000

se pare ca esti colega de suferinta cu mama mea,care din nefericire are un cancer osos odios.Sfatul mamei mele pt toti bolnavii de cancer din lumea asta este de a amana pe cat posibil tratamentul cu Taxani.I-a distrus intreg organismul,ultimile ei luni de viata sunt o combinatie de dureri canceroase si dureri provocate de acest “revolutionar” Taxani.Mai bine ai analiza situatia si-ai renunta la chimio cu el.Ea nu mai are mult de trait din nefericire,dar pana sa faca acest tratament se mai putea misca iar durerile nu erau chiar asa atroce.Acum nu mai sunt doar oasele distruse ci tot trupul.E un adevarat cosmar pt mine s-o privesc cum se chinuie,oricum fruntea sus in stadiul I ai toata viata inainte.Multa sanatate!

Comentariu la CANCERUL MEU CEL PARSIV de către Livia

Livia — Fri, 03 Apr 2009 14:03:11 +0000

Mda, imi suna cunoscut.Citesc un articol despre un medicament revolutionar , era acum 4 ani, cand s-a declansat boala mamei.de fapt fratele meu care traieste in Canada mi-a vorbit despre el si mi-a trimsi un artciol de ziar.Al un lapsus in privinta denumirii acestui medicament acum…gata GEMZAR.Dna dr de la citostatice ii spune mamei ca acest medicament il folosesc numai in cazurile metastazelor(desi in prospect scrie clar ca se poate folosi in orice forma de cancer inclusiv stadii diverse).Ok.O lasam balta.Peste ani, mama merge la acelasi medic, de data asta cu metastaze: dn adr acum putem face Gemzar, dc e cazul imi trimite baiatul din Canada.Ea: nu merge acesta.Intre timp descopar pe internet AVASTIN, tratament revolutionar.Propunem AVASTIN, dar nici de data asta nu se poate, trebuie cu cere la Casa de Asigurari de Sanatate, bla,bla.Si ca sa revin la primul,,cu mama in salon o doamna :canecr de san stadiul 2 urma tratament cu GEMZAR(deci ptr unii se poate).Si atunci unde este dreptatea???

Culmea un medic nu poate beneficia de un tratament bun ??Chiar nu mai sunt buni de nimic odata iesiti la pensie??

Comentariu la GANDURI CITOSTATICE de către Livia

Livia — Fri, 03 Apr 2009 13:53:02 +0000

Iti multumesc pentru raspuns.Intr-adevar reactiile adverse sunt ca urmare a chimioterapiei.Acum se simte mai bine si a revebnit dorinta de a continua tratamentul.Am inceput in paralel un tratament cu Megamin care se pare ca amelioreaza efectele negative produse de citostatice.

Apropo de cartzi.la parterul Institutului exista un stand de ziare si carti de unde am cumparat mai multe(cred ca am cheltuit circa 2mil)despre cancer, prevenire, tratament, alimentatie etc.Reactia mamei: oare nu este prea tarziu pentru asta???Si ma gandesc cata dreptate are, oare nu este mai usor sa prevenim decat sa tratam?!

Cat despre mine, pana acum crede-ma, cel putin o data/an am facut controale medicale, numai ca in ultimele luni m-am lasat pe locul 2 plus ca sunt si alte motive de ordin financiar.

Ramane credinta si pot spune ca acest lucru mi-a dat putere.

Stii ce s-a intamplat la Fundeni in timpul tratamentului mamei?Am cunoscut o tanara de 40 ani, bolnava de cancer ovarian.In 2 zile de stat impreuna am discutat despre orice(in afara de cancer) si la plecare mi-a multumit spunandu-mi ca datorita mie a suportat mult mai bine acele otravuri.Ptr o clipa am lacrimat, de bucurie ca am ajutat un om, de tristete ca nu pot face acelasi lucru ptr mine sau ptr mama.

Ma opresc aici pentru moment, gandurile imi dau navala dupa care mintea mi se blocheaza:)O sa revin cu noi impresii.Astept si vesti de la tine!

Cu mult respect,

Livia

P.s. scuze ptr folosirea pronumelui personal a 2-a singular.

Comentariu la GANDURI CITOSTATICE de către cancerlasan

cancerlasan — Tue, 31 Mar 2009 19:16:22 +0000

povestea ta e cutremuratoare, Livia si m-a impresionat cu adevarat.imi pare rau nespus de rau de mama ta, desi nu privi ceea ce se intampla ca pe un sfarsit iminent…poate ca mai exista speranta.incercati tot ce se poate incerca, inclusiv tratamente naturiste.poate ca durerile sunt urmare a chimioterapiei.incurajeaza-ti mama, nu deznadajdui si Dumnezeu sa-ti dea putere sa induri durerea ei si spaimele tale.roaga-te pentru ea si pentru tine.rugaciunile copiilor pentru mama sunt importante pana in ultima clipa.
nimeni nu stie cum va fi viitorul.numai Dumnezeu insusi, care e mare si deasupra tuturor si poate ca nu te va supune si pe tine unei asemenea incercari.dar daca totusi va fi, tu va trebui sa faci tot ceea ce trebuie sa faci intr-o astfel de situatie. pentru ca nu ai de ales, iar viata e importanta pana la ultima suflare si fiecare luptam pentru macar inca o zi alaturi de cei pe care-i iubim.e clar insa ca va trebui sa mergi la controale dese, la 6 luni cel tarziu, sa fii foarte atenta la orice schimbari in organismul tau si sa operezi orice e suspect inainte sa se intample ceva grav.un an intarziere poate fi foarte mult si daca mama ta, din pacate, nu a avut curajul sa faca ceva mai din timp, acum tu stii ca trebuie sa fii foarte atenta.cel putin esti avertizata si ai sansa sa prinzi boala intr-o faza incipienta, cu sanse mari de supravietuire si viata lunga.vei trai cu spaima in suflet, dar si cu grija pentru viata ta.poate ca perspectiva unei vieti mai scurte ne va face sa pretuim mai mult ceea ce avem, sa nu ne irosim si sa traim mai deplin si frumos cat o mai fi.
iti recomand o carte care pe mine m-a ajutat mult.se numeste “Anticancer” si e scrisa de dr.David Servan-Schreiber.nu e ieftina, dar merita, mai ales daca poti sa faci tot ce scrie acolo.eu ma lupt, dar e destul de greu.ma tine insa ocupata si cu gandul ca exista o speranta.
sunt cu gandul alaturi de tine, desi stiu ca nimic nu te poate consola acum.iti doresc mult noroc si oricand crezi ca ai nevoie de mine mai scrie-mi.

Comentariu la GANDURI CITOSTATICE de către Livia

Livia — Fri, 27 Mar 2009 13:22:39 +0000

Buna ziua!

Ma identific cumva cu povestea dvs.Cu circa 5 ani in urma, in urma unei mamografii mamei i se pune diagnosticul de tumora la limita intre benign si malign(san drept).A fost un soc ptr noi toti, mai ales ptr ea care, desi medic de profesie, intarzie prezentarea la medic ptr analize suplimentare.A mai trecut un an, sanul a inceput sa-si modifice aspectul.Se hotaraste in final sa mearga la Institutul Oncologic Fundeni.Verdictul dramatic: cancer mamar stadiul IIIB.Incepe sediintele de chimioterapie(nici nu vreau sa amintesc prin ce stari a trecut , stiti si dvs), apoi cobaltoterapie.Operatia are loc la Spitalul Municipal unde medicul oncolog la care mama era in evidenta opereaza impreuna cu o colega de facultate a mamei.2 ganglini cu metastaze aflam dupa anatomopatologic.A trecut un an jumate, subocluzie intestinala.Interventie chirurgicala.Dupa alti 2 ani, in urma unei tomografii si a RMN-ului se descopera ca plasa pusa cu 2 ani in urma se rupsese.Este din nou deschisa, dar surpriza: metastaze de peritoneu si o tumora pe epiploon care strangula intenstinul.Acest verdict ne-a distrus pe toti, mai ales ca eu in toamna urmeaza sa am nunta.Luni a inceput chimioterapia, s-a simtit bine in cele 3 zile, dar de 2 zile are o stare generala foarte proasta, nu greturi, nu lipsa poftei de mancare ci urinari abundente si frecvente plus dureri ingrozitoare in abdomenul inferior.

Este cumplit ce se intampla cu aceasta boala, mai ales ca au aparut din ce in ce mai multe cazuri la copii si la tineri.Exact cum spuneati dvs sunt sanse mari sa am aceeasi soarta(mama cancer de san, bunica cancer de san), deja am noduli care momentan nu sunt de natura canceroasa.Ma intreb oare dc aceasta boala se va declansa si la mine, voi avea puterea sa lupt dupa cate am trait si inca traiesc cu mama?

Cu stima,

Livia