Nu vreau sa mai aud, sa vad…poate doar sa vorbesc!

Daca nu ma omoara cancerul meu la san or sa ma omoare stirile de la tv despre toti cei care au cancer si mai ales mor de cancer.

Prima data, eram in tratament atunci, a fost vorba despre Melek, acea fashion-model, despre care au fost la Acasa un sir de cel putin 6-7 emisiuni ( cum, ce, cum,declaratii despre, boala, moartea, inmormantarea, parastasul etc).

Pe urma a fost Anca Praghel, pe care am bocit-o si eu,pentru ca era foarte buna cantareata.Nu mai pot sa ascult Brasil, ca simt cum ma sufoc!

Pe urma Tatiana Stepa…n-am auzit decat vag despre ea si muzica ei folk, dar despre boala si moartea ei…doua zile la rand pe toate posturile.

Capac a pus moartea lui Patrick Swaise…chiar mi-a fost greu, pentru ca am sperat ca la banii si faima lui ar avea o sansa…mi s-ar fi demonstrat mie ca exista ceva rezultate pe plan mondial in tratarea cancerului, chiar daca inca nu putem beneficia toti de noile descoperiri.Uite ca nu prea exista, ca altfel omul asta facea rost de ele!

E aproape imposibil ca intr-o saptamana sa nu fie macar un film cu subiect de gen ( adica un personaj cu boala fatala, care lasa in urma copil mic, amintiri durabile si o pereche ce-si reface viata uimitor de repede).

Aproape toate emisiunile despre tratamente naturiste au tot felul de produse care sunt profund indicate in tratarea tumorilor, adjuvante chimioterapice si care ne vor asigura o mare imunitate…probabil la gripa!

Nu mai suport!

O sa ma uit numai la telenovele ( in care nu e nici un bolnav de cancer si daca e se face bine una-doua!), la Zone Club ( la emisiuni despre gradinarit, design interior , perfect getaway si locuri insorite in care sa te retragi la batranete daca esti englez), la Giuvaerul Palatului (” mor ” dupa filmul asta coreean de pe TVR 1, un fel de “Spitalul de Urgenta” din secolul 17, intr-o lume nemaivazuta pana acum) si la TVR Cultural.

Ma voi duce in vacante si plimbari cat mai dese, de weekend…

si la analize in octombrie, of course!

Pozele le voi pune pe Facebook.

Vreau  ca macar cateva saptamani sa fiu un om sanatos, care nu se gandeste la boli cu nume zdruncinatoare , ci la o toamna frumoasa, calda, aurie si fara griji.

Pupici!

HERCEPTIN

“O noua versiune de medicament impotriva cancerului de san, numita Herceptin, poate creste rata de eliminare a tumorilor atunci cand este folosit ca tratament adjuvant in operatii, comparativ cu chimioterapia.

Studiile au aratat ca medicamentul luat inainte de chimioterapie acorda cu 43% mai multe sanse de eliminare completa a tumorilor. Fara Herceptin sansele sunt mai scazute, doar 23%. Asadar, exista de doua ori mai multe sanse sa se invinga cancerul.

Herceptin lucreaza pe o forma de cancer denumita HER2- pozitiv, tumori cu crestere rapida si cu o mare sansa de recurenta. Dintre toate pacientele cu cancer de san din Marea Britanie, un sfert au HER2-pozitiv.

Studiul s-a efectuat pe mai bine de 200 de pacienti HER2-pozitiv si este in primul stadiu din cele trei necesare pentru a fi aprobat de piata farmaceutica din SUA.

Medicamentul este produs de Genetech Inc., cel mai mare producator din lume de medicamente impotriva cancerului. A existat o alta versiune a medicamentului, insa nu a avut asa mare succes, in ciuda vanzarilor de 1,2 milioane facute in 2006.

Avand in vedere succesul acestui medicament, ar trebui sa observam in curand o scadere a numarului de mastectomii. Studiul a mai aratat ca pot fi eradicate si alte tumori care “se imprastie” in diverse parti ale corpului.

Herceptin contine substante care distrug tumorile, care ataca in mare parte doar celulele canceroase, fara a afecta alte celule ale organismului. Un posibil efect advers ar fi afectarea inimii, desi nu au fost reportate cazuri serioase.

In ciuda vestilor bune, Herceptin a fost folosit pe un numar mic de pacienti si sunt necesare studii aprofundate. Rezultatele initiale sunt pozitive.

Studiul a fost efectuat de SOLTI, o organizatie ce lupta impotriva cancerului de san, si firma producatoare de medicamente Roche.”

Sursa: www.pharmaceutical-int.com

“In fiecare an, cancerul la san lasa cicatrici adanci, atat fizice, cat si psihice, unui numar din ce in ce mai mare de femei.
Pentru prima data in istoria oncologiei, persoanele ce sufera de aceasta maladie au sansa sa revina la o viata normala. Rezultatele tratamentului cu Herceptin pe pacientii

diagnosticati din timp si care au urmat un an de chimioterapie sunt mai mult decat incurajatoare.

Studiul realizat in 39 de tari pe 5000 de paciente ale caror tumori fusesera diagnosticate HER2-pozitive, aceasta fiind o proteina asociata cu un tip de cancer agresiv care rezista la tratament, a demonstrat ca in cazul a aproape 50% dintre participante, probabilitatea ca tumorile sa recidiveze a scazut simtitor.

Dupa doi ani de tratament cu Herceptin, procentul femeilor ce scapasera de cancer a crescut cu 8 procente.

“Aceasta este probabil cea mai solida dovada a eficacitatii unui tratament in oncologie”, a declarat Richard Gelber, autorul studiului.

“Acum putem spune ca am facut progrese importante pentru pacientii diagnosticati cu tumori HER2-pozitive, si ca acestia au acum o sansa de supravietuire”, a spus profesorul Harold Burstein, de la Institutul Dana-Farber.”

Alina Plesu, World and Business News,2005

“Compania ce produce medicamentul numit Herceptin, folosit pentru a trata cancerul la san, si despre care se spune ca injumatateste riscul pentru aceasta boala, au solicitat miercuri licenta.

In acelasi timp, Ann Marie Rogers a pierdut procesul in care cerea fonduri pentru tratamentul cu Herceptin, de vreme ce acesta nu avea licenta pentru stadiul incipient al bolii.

Herceptin a primit licenta anterior, in 2002, pentru a trata boala in stadiile secundare pana la cele tarzii; cererea pentru licenta are baza in faptul ca medicamentul s-a dovedit a fi eficient si in stadiile primare ale afectiunii.

Compania Roche a declarat prin unul dintre purtatorii sai de cuvant ca sunt foarte multumiti de progresul rapid si multumesc autoritatilor si comunitatii medicale pentru colaborarea si sprijinul lor. Chiar daca rezultatele sunt bazate pe o eficienta clinica, nemultumirea generala este ca medicamentul devine din ce in ce mai scump si ca pretul este acum un factor important in dezvoltarea sa.

Herceptin nu e accesibil pentru toata lumea – costa de la 36 000 pana la 47 000$ pe an.
Ann Marie Rogers a cerut Herceptin pentru a-si trata boala, dar cabinetul la care era inscrisa a refuzat, pentru ca acest tip de medicamente trebuie folosit in circumstante exceptionale.

Dupa ce s-a imprumutat cu 8 700$ pentru a-si continua tratamentul, femeia s-a lovit de un impediment: nu putea imprumuta mai multi bani si nu isi putea ipoteca din nou casa, asa ca a oprit tratamentul.

Decizia anterioara a unui tribunal i-a dat acesteia dreptul de a primi medicamentul pana la sfarsitul lunii martie, cand cazul ei va fi prezentat in fata Curtii de Apel.

“Ann Marie Rogers, femeia care sufera de cancer la san in faza timpurie, a castigat procesul care ii va permite sa-i fie administrat medicamentul Herceptin pentru tratarea maladiei.

Anul trecut, femeii de 54 ani i-a fost refuzat tratamentul cu Herceptin, pe motiv ca acesta nu este aprobat pentru tratarea stadiilor timpurii de cancer. Decizia a fost luata de Curtea de Apel din Londra, trecand peste cea a Inaltei Curti ce permitea firmei Swindon Primary Care Trustin din Wiltshire sa refuse plata pentru acest medicament, costurile ridicandu-se in mod normal la 35,000$ pe an.

“Nici ca puteam cere un verdict mai favorabil. Am facut acest lucru pentru toate femeile care se lupta cu aceasta boala ingrozitoare. Cred ca toate femeile
carora le este prescris acest tratament ar trebui sa se bucure de aceleasi ingrijiri oriunde s-ar afla. Acum, pot privi spre viitor si pot avea mai multa incredere ca voi castiga lupta impotriva cancerului la san,” a declarat Rogers.

Herceptin, medicamentul pentru care s-a luptat aceasta femeie, face parte dintr-o generatie noua de tratamente care ataca doar celulele canceroase, fiind tolerat mult mai bine decat chimioterapia traditionala. Medicamentul este aprobat numai pentru femeile care sufera de cancer la san in stare avansata, dar poate fi prescris si cazurilor mai putin serioase.

Unele studii arata ca Herceptin ajuta si femeile care prezinta boala in stadii mai putin avansate, doctorii compensand tratamentul numai in cazuri exceptionale.

Fundatiile de cancer au primit vestea cu bucurie, sperand ca aceasta va deschide “drumul tratamentului gratuit” cu acest medicament. Testele initiale au dovedit ca Herceptin injumatateste riscul reaparitiei cancerului de san in cazul multor paciente.”

CANCERUL MEU CEL PARSIV

N-am mai scris nimic din luna octombrie si asta arata ca mi-a fost bine.Chiar foarte bine, daca e sa fiu corecta.

Adica, dupa cele trei sedinte de chimio pe care le-am facut, doctorita mea oncolog a decis ca trebuie sa faca ceva sa-mi opreasca ciclul menstrual, lucru important se pare (probabil pentru ca se produce in continuare estrogen mult in corp ).Asa ca, mi-a facut patru luni consecutiv injectii cu Zoladex, un tratament hormonal, care si-a atins scopul si am intrat intr-o menopauza fortata.Am avut stari de depresie (Multumesc Sedocalm si Passiflora!), bufeuri, dureri de oase demineralizate si altele, dar astea sunt deja… parfum de tei…

Am fost la control la profesor, care nu s-a aratat incantat si a spus ca tratamentul hormonal nu are relevanta in cazul meu pentru ca tumoarea a fost ER- (adica estrogen negativa).Nici un fel de tratament hormonal!L-am intrebat daca sa reiau chimioterapia si a spus sa nu mai fac nimic.

NIMIC!!!!NIMIC!!!

Am fost extaziata vreo saptamana!Adica S-A TERMINAT asa de repede?

dar…YO MAN!am cancer la san…nu pot sta entuziasmata mai mult de o spatamana!

Dupa, am inceput sa ma intreb: e de bine sau e de rau?Adica m-am facut bine sau …cam asta ar fi ce se poate face…Doctora mea s-a uitat cam lung cand am zis “NIMIC” si a murmurat ceva de genul:”Daca asa spune PROFESORUL!!! o sa facem ca el!”, dar nu parea prea convinsa.

Asa ca, la urmatoarea vizita de lucru pentru analize ginecologice (ca si astea trebuie facute din timp in timp si mai des ca inainte!) am trecut pe la Fundeni la o doamna doctor pe care am vazut ca si profesorul o mai consulta uneori.I-am aratat analizele mele si i-am povestit cam ce si cum.Si a urmat surpriza!Dna. doctor a considerat ca ar trebui sa mai fac o analiza tumorii scoase la mastectomie ( pe langa imunohistopatologia generala facuta la Institutul V.Babes-pe Splaiul Independentei, pe vis-a vis de Opera).Aceasta analiza se cheama FISH si este o complicatie in plus.E posibil ca pe tumoarea mea sa nu se poata face FISH-ul,avand in vedere componenta invaziva foarte redusa, care nu a putut fi analizata cu mare certitudine.Asta inseamna ca tumoarea nu s-a raspandit suficient ca sa se poata analiza cu acuratete toate caracteristicile cancerului meu.

Analiza FISH da cu (+) sau cu (-):

-daca rezultatul este (+), zice dansa ca ar trebui sa intru in programul de tratament cu Herceptin, ceea ce inseamna aprobari de la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, greu de obtinut;

-daca rezultatul este (-), atunci mi-ar recomanda sa mai fac trei sedinte de chimioterapie cu doxorubicina si taxani, preventiv si “…pentru linistea mea sufleteasca”( adica a ei!);

-daca nu se poate face FISH-ul, atunci ea imi recomanda sa fac totusi cele trei sedinte de chimio cu taxani.

SUPER!M-am intors la doctora mea, care s-a schimbat la fata cand a auzit.

Mi-a explicat ca, din experienta ei, la noi tratamentul cu Herceptin il pot obtine numai bolnavii cu metastaze si ca ea are un singur caz fara metastaze, dar cu dubla mastectomie, care a reusit, cu mari interventii si semnatura unui mare profesor oncolog sa intre in programul cu pricina.Nu crede ca am vreo sansa sa fac acest tratament cu o tumoare de stadiul I si fara metastaze.Cu atat mai mult daca rezultatul de la FISH n-ar fi cert 100% pozititiv.

Despre chimioterapia cu taxani mi-a povestit ca e o chestie mult mai dura decat ce am facut eu in primele trei sedinte, adica vor fi mai multe urmari asupra rinichilor, ficatului, inimii…si altele, decat in cazul unei terapii obisnuite, care are si ea destule efecte ulterioare.Pentru o tumoare in stadiu incipient ea nu va distruge tot organismul!(mi se pare de bun simt!).

Ma sfatuieste sa mai fac trei sedinte de chimioterapie obisnuite, cu doxorubicina, endoxan si antifolan, ca cele anterioare, ceea ce din experienta ei ar cam fi de ajuns.

Acum e treaba mea sa decid!

Si ce sa decid??

Daca trei doctori nu se pot pune de acord cu tratamentul si de la NIMIC poti ajunge la taxani si Herceptin, cum sa decid eu?

Probabil ca voi face asa cum spune doctorita mea, mai ales ca astept de doua saptamani ca cei de la Babes sa-mi confirme DACA vor face analiza.Vineri mai sun o data…Pana o vor si face…intre 2 si 6 saptamani!Daca astept atat de mult si pe urma fie nu pot intra in programul de Herceptin, fie oncoloaga mea nu-mi va prescrie taxani…o sa-mi pierd tot curajul.Mi-e teama ca pierd si timpul si tratamentul cu Zoladex isi va pierde si el efectul…Mi s-a spus si ca, daca voi intreba inca un oncolog, probabil voi mai va avea inca o noua varianta…si apoi alta si…

Ca de aia e boala asta asa de parsiva, fiindca nimeni nu stie sigur cum e mai bine!Trebuie sa decizi tu pe cine crezi!

Ce sa fac?

GANDURI CITOSTATICE

In timp ce stateam culcata, cu perfuzia atarnata de mana mea dreapta, privind pe geam cerul innorat si rece a trebuit sa ma gandesc la aceasta a treia sedinta de chimio pe care o fac zilele acestea si la boala mea, pe care de regula incerc sa o ignor.Nu ma simt prea rau dupa citostatice.Adica am o stare de greata rezonabila, fara manifestari violente,sunt obosita si mai apatica, am in gura un gust rau de metal coclit, de care nu pot scapa vreo saptamana si o mare sensibilitate la mirosuri.Nu suport carnea prajita sau pe gratar, mirosurile foarte puternice, de orice fel, parfumurile dulci ( nu le iubeam nici inainte!).Dorm la greu, de cate trei-patru ori pe zi si mai putin noaptea.

Am hotarat sa fac perfuzii (nu injectii intravenoase ca pana acum) si sa le fac in spital, dupa ce tura trecuta de citostatice mi-a facut-o un tip foarte bine intentionat, dar fara folos.Asistenta cu care am facut prima sedinta nu cred ca ma mai vrea la tratament ( ea i-a facut si mamei chimioterapia) si nu conteaza motivul.Asistentul pe care l-am gasit pentru urmatoarea sedinta nu a fost pe gustul meu din start.Cred ca neincrederea are si ea un rol important.Cert e ca mi-a facut doxorubicina ( o chestie rosie si foarte toxica) si putin pe langa vena.Foarte putin, pentru ca pielea s-a inrosit la inceput, dar nu s-a ars.Dedesubt mi s-a intarit tesutul si asa a ramas.Am pus gheata imediat ce am vazut ca se umfla pielea dupa injectie, dar n-am mai stiut ce altceva sa fac.Seara am pus Lioton gel si de atunci, in fiecare seara, pentru ca ma durea antebratul.Inca ma mai doare uneori, dar e mai bine.Pe un site cineva recomanda crema cu hidrocortizon sau cel putin pentru arsuri.Eu n-am stiut la momentul potrivit. Cert e ca zona putea necroza si cine stie ce altceva.Asa ca nu mai fac experimente pe pielea mea.

Am o prietena la ATI (sectia de Oncologie are la noi trei paturi!) si acolo mi-am facut perfuziile.E mai usor cu perfuzie decat cu injectii intravenoase,pentru ca te si hidrateaza in acelasi timp,substanta e mai diluata si efectul mai soft.Asa mi se pare mie acum, cel putin.

Inca nu mi-a cazut parul (“alopecie” se cheama stiintific!).Nu-mi fac iluzii ca nu se va intampla.A inceput sa ma doara pielea capului din cand in cand.Nu foarte tare, dar am inteles ca asa se manifesta la inceput.Am o peruca, dar poate n-o sa trebuiasca sa o port.Cred ca e un moment dureros.Pierzi un atribut important al feminitatii.Dar pe langa san!?! Fetele mele, cunoscute in spital si care fac chimioterapie, si-au pierdut deja parul.Nu si optimismul.Pana la urma, parul creste din nou dupa ce se termina tratamentul, ba chiar se increteste!

Mi-am cumparat o proteza de san din institut.E 280 de lei, adica nici prea mult nici prea putin.Oricum te face om:poti iesi din casa fara sa te simti complexata.M-a intrebat o amica daca voi face o operatie de reconstructie a sanului.Nu stiu inca, nici nu ma pot gandi acum la alte operatii.Vom vedea, cu timpul.

Mai am inca trei sedinte de chimio dupa asta. Ar insemna ca astept Craciunul fara grija unei noi perfuzii.

Timpul trece si lucruri pe care nu credeam sa le pot intelege sau suporta vreodata, se intampla si mi se intampla!

O veste socanta: dna.dr.Radut Mioara , specialist in Computer Tomograf la Institutul Oncologic Fundeni, exceptional om si profesionist, la 47 de ani a suferit un atac cerebral in timp ce era la serviciu.Nu se stie ce se va intampla cu dansa!

NOUTATI IN TRATAMENTUL CANCERULUI

“TRATAMENT DE RADIOTERAPIE MAI SCURT PENTRU CANCERUL LA SAN

Medicii americani de la Societatea Americana a Chirurgilor au descoperit, dupa teste ce au durat 4 ani, ca pot aplica un tratament de radioterapie într-o perioada mai scurta.

Tatamentul prin radioterapie pentru vindecarea cancerului la sân ar putea fi redus de la sase saptamâni la doar una, datorita unei noi tehnici.

Noua tehnica presupune implantarea în corpul pacientilor a mici cantitati de material radioactiv, care fac procedura terapeutica mult mai eficienta si mai scurta. Femeile tratate vor suferi efectele secundare, cum ar fi oboseala sau greturile, pentru un timp mult mai scurt.
Testele au fost realizate pe 1.400 de femei care sufereau de cancer la sân în faza incipienta si care au fost tratate folosind noua tehnica. Noua tehnica are aceleasi efecte ca si radioterapia traditionala.”

ScienceLIne.ro – septembrie 2008

Mama mea a facut 25 de sedinte de radioterapie, inainte de operatie.Acum are probleme mari din cauza pielii care s-a ars , motiv pentru care ,pe langa faptul ca operatia s-a inchis foarte greu, implica acum si niste controale pe la Spitalul Colentian pentru evaluarea dermatologica.Am si o amica de suferinta care tocmai a terminat cele (tot!!!) 25 de sedinte si care spune ca le-a suportat foarte greu.Slava Domnului eu nu trebuie sa fac si radioterapie, cel putin asa spun medicii acum.Oare cand vom beneficia si noi de aceste tehnici de varf,astfel incat sa se mai elimine din stresul enorm la care este supus bolnavul de cancer in Romania?

“COMPUTERUL TOMOGRAF, PET/CT, IN ROMANIA DIN 2008

Computerul tomograf, denumit PET/CT, cel mai bun tomograf din lume va veni in Romania din 2008. Supertomograful poate depista cancerul in stadii precoce, dar poate spune si cat de agresiva este boala el putand fi folosit si in diagnosticarea bolilor cardiovasculare.

O investigatie costa in jur de 1.500 de euro, luand in calcul transportul si cazarea (in acest moment cel mai apropiat tomograf de acest fel este la Budapesta).

Tehnica PET/CT combina tomografia computerizata, deja existenta in Romania, cu tomografia cu emisie de pozitroni (particule ale unei substante). In comparatie cu imaginile obtinute cu un computer tomograf obisnuit, care arata doar prezenta tumorii, PET/CT-ul arata si directia in care aceasta se raspandeste si cat de agresive sunt celulele.

Mai multe informatii si detalii puteti obtine chiar de la clinica care l-a adus:

Euromedic Fundeni Diagnostic and Treatment Center

Adresa: Strada Fundeni nr 258, Sector 2 Bucuresti.

Tel: 021-316.73.89, Luni-Vineri, de la 08:00 la 17:00,

email: petct@euromedic.ro.

ScienceLIne.ro – decembrie 2007″

PET-ul exista deja la Oradea, dar pretul este cam prohibitiv.Nu sunt inca suficient de convinsa de avantajele unei asemenea cheltuieli.Oricum, cel putin se mai intampla cate ceva si pe la noi.Asta nu inseamna ca sunt multumita.Cred ca oficialitatile nu acorda suficienta atentie bolnavilor de cancer, desi boala noastra devine epidemie mondiala si face ravagii in Romania.

CUM STII CA AI PUTEA AVEA CANCER LA SAN?

Stii, daca te informezi!

Eu am citit cate ceva despre cancer la san si din curiozitate.Am cautat cu adevarat informatii, abia cand s-a imbolnavit mama.Pentru ea diagnosticul a fost foarte ferm, inca de la controlul la ginecolog :

” neoplasm, stadiu III, a sau b, cu adenopatii (ganglioni limfatici inflamati)”. Probabil si pentru ca stadiul era destul de avansat, iar tumoarea marisoara,se simtea foarte bine cu mana, la palpare, fiind situata in partea de jos a sanului,chiar sub mamelon.

Inca din primavara am tot tras de ea sa mergem sa ne facem mamografii si apoi am tot amanat.Regret continuu ca nu am insistat si ca nu am facut programarile.Nenorocirea e ca in orasele mici nu gasesti mamograf.Noi avem unul la spitalul judetea, dar mereu e nefunctional, din diverse motive.Mai e nevoie si de un medic bun, cu experienta in analiza mamografiei.Si,oricum, iti mai trebuie si o ecografie ulterioara, la un ecograf performant si cu un specialist adevarat.Cate orase mici au asa ceva?

De regula, insa, orasele mai mici au pe langa ele si un oras mare, care are tot ce-ti trebuie.Si daca ai noroc, orasul tau, mare sau mic e aproape de Bucuresti sau de Cluj, unde sunt cele mai bune clinici oncologice din tara.Dupa 40 de ani trebuie sa-ti cam faci o mamografie pe an si o ecografie la 6 luni.

Mamografia inseamna iradiere si nu se face prea des.E nevoie sa consultati medicul, dar eu cred ca e absolut necesar sa o faci macar la 2 ani. Medicul meu ginecolog nu recomanda mamografia, de regula, dar eu nu sunt de acord cu el.Nu e o iradiere semnificativa, care sa te puna in pericol odata pe an.Si te p[oate salva, daca ai o problema, pentru ca o poti depista in stadiu incipient.

Ecografia, insa, nu implica radiatii,fiind o analiza fara efecte secundare, pe care o poti face si foarte des.Cu rezultate foarte bune pentru diagnosticare.

Orice problema aparuta in ecografie sau in mamografie, trebuie tratata cu un medic specialist.Aici deja apare problema majora.In orasele mici si mari ale Romaniei, nu pra exista specialisti in afectiunile sanului.Sunt insa unii medici ginecologi ( ca al meu, care are si specialitate de chirurgie oncologica) sau medici endocrinologi  care se pricep chiar bine.Daca nu, exista oncologii, care sigur isi dau si ei seama daca ai o problema la san.Totul e sa te duci macar la un control anual sau si mai bine la 6 luni.

Nici atunci nu poti fi sigur, asa cum mi s-a intamplat mie, pentru ca un papilom ductal ( o tumoare situata in canalul ductal, celo prin care curge laptele matern) nu prea se vede la mamografie sau ecografie.La mine nu s-a vazut.In schimb am avut alte simptome, ca de pilda:

*faptul ca mi-a curs sange din san (orice scurgere din sani este suspecta si trebuie anunta rapid medicul de familie sau ginecologul!!!)

*faptul ca sfarcul sanului respectiv se bagase in interiorul mamelonului si nu prea se mai vedea ( in cazul meu, acesta nu a fost un semn clar, pentru ca eu niciodata n-am avut sfarcuri pronuntate);oricum dupa o luna sanul parea retezat si aplatizat in zona sfarcului

*uneori sfarcul se intoarce inspre san sau apare un şânţuleţ intr-o parte a sfarcului,iar aceste semne trebuie bagate in seama

* sanul se poate umfla sau se poate colora,inrosi,pot apare pete sau aspectul de coaja de portocala (eu n-am ajuns pana acolo)

* durerea nu poate fi considerata un semn, neaparat ( pe mine m-a durut sanul,dar pe mama nu)

*orice nodul sau umflatura trebuie bagata in seama si trebuie verificata de un medic.

Uite si ce mai spun specialistii:

Care sunt semnele şi simptomele cancerului de sân?
• Cel mai frecvent (>80% din cazuri) – nodul mamar nedureros
• Induraţie (întărire) a sânului
• Secreţie mamelonară, eroziuni, sau retracţia mamelonului
• Adenopatie axilară (adică ganglioni palpabili în axilă)
• Edem al pielii în “coajă de portocală”- în stadii avansate
• Mici noduli violacei pe suprafaţa sânului – în stadii avansate
• Ulceraţii cu suprainfecţie – în stadii avansate
• Edemul (umflarea) braţului – în stadii avansate
• Dureri osoase – în prezenţa metastazelor osoase

Care sunt primele semne şi simptome (semne de alarmă) ale cancerului de sân?
• Apariţia unui nodul şi/sau adenopatie axilară (ganglioni palpabili în axilă)
• Secreţie mamelonară
• Eroziune superficială a mamelonului (în boala Paget)
• Creşterea de volum a sânului cu roşeaţă, căldură locală şi durere (în mastita carcinomatoasă)

Nu uitati sa va luati si mamele cu voi la controale.Eu credeam ca la 70 de ani, cati a implinit mama mea anul acesta, nu mai exista riscul de cancer.In spital, insa erau foarte multe femei trecute de 65 de ani si am inteles ca cca.1/3 din numarul de cancere la san,col uterin sau uter sunt ale pacientelor in varsta.Am vazut si femei trecute de 80 de ani,diagnosticate cu cancer la san.Asa ca, mamele noastre trebuie sa mearga si ele la controale.Vreau sa va spun ca mama mea nu a avut nici un fel de simptome, mai putin aparitia tumorii in sine.Daca am fi mers la medic imediat ce a simtit-o prima data,poate ca ar fi trecut prin mai putine incercari.

Nu uitati, ca puteti verifica si singure daca sanul a suferit modificari sau nu.Eu am facut acest lucru timp de 8 ani si stiu ca informatia poate fi esentiala daca o ai la timp.

Cum se face autoexaminarea sânului?
Autoexaminarea sânului se face în picioare în faţa oglinzii. Cu o mână în şold se palpează cu cealaltă mână sânul prin mişcări circulare. Apoi se explorează axila (zona de la subraţ) pe toţi pereţii ei. Această manevră se face în faţa oglinzii pentru că trebuie început prin a explora vizual sânul. O femeie care face lunar acest lucru va şti foarte bine cum arată sânul ei şi atunci poate depista orice modificare apărută. Trebuie urmărit aspectul pielii, dacă la nivelul mamelonului a apărut vreo crustă sau eroziune, dacă mamelonul nu mai proemină, dacă simte o zonă mai dură la palpare, dacă palparea devine dureroasă.Autoexaminarea sânului poate fi facuta şi în poziţie culcat. Cu un braţ pe lângă corp puneţi o pernuţă sau un prosop sub omoplat şi cu mâna cealaltă palpaţi dacă sunt unflături (ganglioni) la subţioară. Puneţi sub cap acelaşi braţ şi palpaţi din nou metodic sânul. Repetaţi manevra şi pentru subţioara şi sânul celălalt. În general este de preferat ca autoexaminarea sânului să se facă în poziţie în picioare.

Care este cel mai bun moment pentru autoexaminarea sânilor?
Autoexaminarea sânilor trebuie făcută la 2-3 zile după terminarea sângerării menstrualemenstruaţiei. Înaintea şi în timpul menstruaţieiciclului menstrual apar modificări ale sânului care sunt normale, cum ar fi: creşterea lor în dimensiuni, sunt mai tari, par mai grei, pot avea mici noduli dureroşi care dispar odată cu menstruaţia.

INCEPUTURI

Am terminat astazi prima sedinta, de trei zile, de chimioterapie.

La mine acasa (pentru ca n-am vrut sa fac asta la institut in Bucuresti), te duci la oncolog, iei o trimitere la analize de sange (hemograma),dai fuga la un laborator agreeat de Casa de Sanatate, ti se ia sange si te intorci pe 12 dupa rezultat.Cu rezultatul in mana te intorci la oncolog, care-ti prescrie tratamentul si-ti elibereaza fiolele cu pricina sau te trimite la farmacie sa ti le cumperi.Pe vremea cand mama facea chimio ma duceam dupa ele, acum le avea medicul si doar le-am luat.

Am discutat din nou despre optiunile mele, care de fapt sunt una singura.Sa fac 6 sedinte de chimio, la intervale de 3 saptamani.La inceput un tratament mai agresiv, cu Adriblastina (o chestie rosie si periculoasa), cu 6 fiole de Endoxan si 1 fiola de Antifolan (Methro…nu mai stiu cum).Pentru ca nu se obisnuieste sa te internezi pentru tratament, asa cum se face in alte judete,eu am ales injectiile intravenoase, cu tratamentul fractionat in trei zile, ultima injectie fiind cu Antifolan, intramuscular.Fetele cu care am fost in spital fac (moda oraselor mari!) o singura perfuzie in care se amesteca toate si care dureaza cam doua ore cel mult.Medicul spune ca, si in functie de evolutie, dar aproape sigur, dupa 2-3 sedinte imi va mai “inmuia” tratamentul, pentru ca, totusi, am un cancer in doar stadiul 1.

Se pare ca am fost norocoasa (daca se poate vorbi de noroc la un astfel de diagnostic!).Adica, faptul ca m-am dus totusi la profesor si ca m-a operat, mi-a salvat poate viata.Pentru ca tumoarea mea era in stadiul 1.Asta dupa numai doua luni in care m-am foit eu sa aflu ce diagnostic am.

A inceput asa:

In timp ce alergam prin institut cu mama pentru tomografii, scintigrame si altele,in luna februarie a acestui an 2008, o fata de 10 puncte, la care ajunsesem prin medicul meu de familie si care avea misiunea sa ma invete traseiele si cutumele prin institut, mi-a spus ca ar fi bine sa fac si eu o mamografie.Am facut-o si medicul care a analizat-o m-a sfatuit sa fac si o ecografie.M-am conformat, iar diagnosticul a fost bun.Adica aveam ceva mici noduli la ambii sani, dar bine delimitati si cu aparenta benigna.Am mai avut noduli la san, m-am si operat de un fibroadenom acum 8 ani, deci nu aveam motive sa ma sperii.Am decis ca voi face si un control la un medic specialist.Medicul meu ginecolog, este unul dintre cei mai buni si singurul din oras care verifica si sanii.El m-a operat acum 8 ani si mi-am facut controale la fiecare 6 luni.Totul fara probleme.

De Paste insa mi s-a parut ca-mi curge sange dintr-un san.Am crezut ca m-am lovit si nu m-am impacientat.De 1 Mai a sangerat iar.Pe 7 iulie, adica dupa doar doua luni verdictul era CANCER LA SAN.

Adica, nimic nu e cert pe lumea asta.

MIRACOLE

Astazi viata mea s-a luminat pentru ca rezultatul mamei la analiza patologica a tumorii operate este exceptional.Adica un stadiu T0 No Mo.Practic, se pare , cancerul ei nu mai exista! Tumoarea s-a micsorat dramatic in urma tratamentului facut, de la stadiul III a-b (peste 7 cm) la 1,5/1 cm, cotata ca stadiul 0.Ganglionii analizati, in numar de 24, nu sunt atinsi.Nu exista metastaze.

In mod cert exista, insa, Dumnezeu! Pentru ca numai El poate face astfel de minuni.Si pentru asta Lui îi multumesc si Maicutei Domnului nostru Isus, pentru rugaciunile Sale.

Sper ca lucrurile sa ramana asa si mama sa nu mai faca nici un fel de tratament.E oricum, pentru noi toti, un miracol adevarat, asa cum nu credeam ca se poate intampla.Poate ca si pentru mine exista un miracol, acolo, in mâna Domnului.

Dumnezeu râde

Sa ma fi schimbat deja boala asta?

As zice ca nu, asa la prima vedere.Adica vorbesc, mananc, dorm noaptea si nu visez neaparat prostii (in una dintre nopti ma dadeam cu sania pe un derdelus care se termina in strada si eram chiar atenta sa nu ma calce masina), rad si glumesc cu multa lume, ma pregatesc sa plec in weekend la Sinaia cu sotul meu (nu mai suport sa stau in Bucuresti pe caldurile si praful asta,vreau neaparat sa schimb peisajul si sa fiu putin singura numai cu el).

Problema e ca ma suna o prietena buna a mea din Braila si eu trec telefonul pe silent pentru ca nu pot sa vorbesc cu ea.Nu stiu ce stie si n-am chef sa-i explic.Alta prietena imi spune ca mai bine m-as duce acasa in weekend, sa ne intalnim si sa ma vada si ei , iar mie mi se pare imposibil de suportat ideea ca as putea sa ma duc acasa,sa ies la o terasa in oras si eventual sa fiu cu prietenii.Despre ce am vorbi oare?

“Voi ce-ati mai facut lately?eu am facut un cancer mic!”

“Salut, nu te-am vazut de mult! Eh, am fost ocupata mi-am facut o mastectomie.Nu-ti face griji, nu-i mare lucru, te doare axila si taietura, nu-ti simti bratul de la umar la cot in partea posterioara si esti stresat ca poti face un limfedem chiar si dupa ani de zile, in rest…”

Imi imaginez cam ce se discuta la serviciu despre boala mea.Cred ca sunt inca pe prima pagina a stirilor interne.”Ai auzit, mai,are cancer la san.Saraca!!!Cum, nu stiai, a facut mastectomie!E tanara, sa stii, are numai 45 de ani, mah !!!”

O sa-mi fie foarte greu sa iau viata de unde am lasat-o, plus boala asta.Nu stiu inca daca voi reusi sa fac fata intalnirii cu toata lumea.Mai ales celei cu tatal meu,care nu stie, desigur, ca si eu sunt bolnava ca si mama.E prea batran ca sa poata duce tot, asa ca-l mintim in fiecare zi.Nu stiu ,insa, daca va tine mereu.

Imi propusesem in spital sa devin foarte egoista si sa ma gandesc in primul rand la mine.Problema e ca exact la mine nu vreau sa ma gandesc.Evit sa ma gandesc la viitor, la tratamente, la ce-o mai fi.

Se spune ca atunci cand facem planuri, Dumnezeu râde.

As vrea sa ma pot intoarce la Dumnezeu si sa caut sprijinul Lui, dar realitatea e ca ,inca, nu ma pot concentra.

INCA O DATA

Astazi s-a operat in sfarsit si mama.I-a venit randul din nou, dupa ce imi cedase mie programarea ei pentru ca eram mai “urgenta”.Adica, dupa ce a facut chimio si radioterapie, cam pe cand urma sa vada cand se va opera, a inceput sa fie clar ca si eu am o problema, iar chirurgul nostru a decis sa ma opereze mai intai pe mine,iar cand ma externez eu sa o opereze pe ea.Eu aveam o operatie mai usoara, la prima vedere.

Am asteptat dimineata sa plece la blocul operator si, desigur ca nu am avut prea mult timp de discutii, dar ceva incurajari tot am reusit sa-i spun.Apoi am stat cuminte prin curtea spitalului, pe la etajul 3 la ATI, pe scara 5, sperand ca-l voi prinde pe profesor in drum spre sectie.N-am reusit.Cred ca a intrat dintr-o operatie in alta si nu a mai avut timp de odihna intre interventii.Pe la 12 mi-am luat de la Anatomo- Patologie parafina cu o bucatica din raul scos din mine si am plimbat-o pana la Centrul de Diagnostic al Institutului “V.Babes”( pe Splai, vis-a- vis de Opera), unde se va efectua imunohistochimia. Costa 230 de lei, daca nu ai trimitere de la un oncolog sau 50 de lei cu trimitere.Nu platesti la inceput, asa ca pana la rezultate sper sa rezolv cu trimiterea.Pe la ora 15 m-am intors la spital si am intrat la ATI (Terapie Intensiva), unde am putut s-o vad si s-o aud pe mama.Este chiar bine, cu un chef de vorba care arata ca in mod cert simte o mare usurare.A avut totusi dureri destul de mari dupa operatie, de care eu una nu-mi aduc aminte sa le fi suportat si eu.Poate varsta…

Maine dimineata va fi din nou la salon.Programul de vizite se incheia la ora 17, cand am plecat si eu spre casa, praf de obosita dar mai linistita.

A trecut o zi foarte importanta pentru mine si sper ca ea sa fie inca un pas spre mai bine in viata noastra.Am de dat o multime de telefoane pe la rude care asteapta acasa rezultatul.Si vreau sa stau intinsa, cu mana ridicata deasupra capului, ca sa nu se adune limfa in bratul meu stang.

Langa mana mea stanga simt parca mana dreapta a mamei tinandu-ma strans, solidar.

Ne vedem maine dimineata, mama!